Ei pot. Noi de ce nu putem?

Vine iarna. Abia aștept să se umple latrina de socializare cu fotografii ale drumurilor pe care iarna și-a permis să le ningă, iar nenorociții ăia de drumari n-au apucat să le facă „negre” pentru a putea circula și anvelopele de vară sau cele șterse de ani, de vreme, de neputință. Abia aștept să vină primăvara și să se umple rețeaua de socializare cu mii de nemulțumiți că primăria, primarul, firmele lui pește nu vin să ne cosească iarba de sub balcon, de lângă bloc, de lângă țeava de gaz, că e prea mult gunoi, că e prea multă mizerie în cartier, că aia, că cealaltă. Vreau să vă povestesc ceva și îmi asum tot ceea ce scriu aici, mă puteți înjura, nu-i problemă. Încă sunt norocos, cred eu, că mă pot documenta în teren, că pot practica jurnalismul documentat în teren. Am ajuns sâmbătă într-un sat din Sălaj unde urma să aibă loc un concurs de ciclism, o competiție menită să promoveze satul, locurile, dealurile etc. Nu e un secret, despre Șamșud vorbesc. Nici nu mă interesează din ce partid face parte primarul, ce studii are, ce religie are, în ce ape se învârte. Nu, nu asta e important și nu vreau să-l laud, vreau doar să vă spun că este pentru a treia sau a patra oară când ajung în Șamșud și găsesc o localitate curată, cu case îngrijite, cu gospodării întreținute, cu șanțuri curățate, cu podețe desfundate, cu locuri întreținute. M-am tot uitat ca un bou la poarta nouă. Curioasă, o femeie a deschis ușa casei. Mi-a explicat că nu e nimic anormal și că a face curățenie în sat, a întreține terenul din fața curții, de lângă gardul tău, e ceva normal. Da, acești oameni nu așteaptă ca primarul să le cosească iarba din fața gardului, de lângă poartă. O fac ei și sunt nealcoși, înțelegeți? Sunt nealcoși că pot arăta ceva curat, în ordine. Ceva mai încolo, pe lângă o vale, am văzut mulți gutui, multe flori, curți care arătau de parcă urmau să intre într-o sesiune foto. Ceva nu e în regulă, îmi zic în gând. Pe naiba! Aflu de la un alt sătean că e un fel de concurență în sat, că e rușinos să nu cureți locul din fața casei, să nu ai curtea curată, să nu cosești iarba de lângă drum. Gândul îmi sare la amenzi. E clar că primăria dă amenzi, de aia e așa curat. Nu, nu dă amenzi, îmi spune chiar primarul. Comunitatea a văzut cum stau lucrurile și peste hotare, iar mulți au importat această mentalitate pe care o aplică acasă. Cine știe, poate învățăm și noi, cei de la oraș, cum stau lucrurile. Bine, mulți dintre noi facem curat pe Facebook, fotografiem iarba dintre blocuri și postăm pe internet, poate vine cineva și o cosește, poate vine cineva și face curat, poate vine cineva și ne vopsește țeava de la scara blocului. Alții pot, noi de ce nu putem?

2 Thoughts to “Ei pot. Noi de ce nu putem?”

  1. […] Vine iarna. Abia aștept să se umple latrina de socializare cu fotografii ale drumurilor pe care iarna și-a permis să le ningă, iar nenorociții ăia de drumari n-au apucat să le facă „negre” pentru a putea circula și anvelopele de vară sau cele șterse de ani, de vreme, de neputință. Abia aștept să vină primăvara și să se umple rețeaua de socializare cu mii de nemulțumiți că primăria, primarul, firmele lui pește nu vin să ne cosească iarba de sub balcon, de lângă bloc, de lângă țeava de gaz, că… Citeste mai mult […]

  2. […] Vine iarna. Abia aștept să se umple latrina de socializare cu fotografii ale drumurilor pe care iarna și-a permis să le ningă, iar nenorociții ăia de drumari n-au apucat să le facă „negre” pentru a putea circula și anvelopele de vară sau cele șterse de ani, de vreme, de neputință. Abia aștept să vină primăvara și să se umple rețeaua de socializare cu mii de nemulțumiți că primăria, primarul, firmele lui pește nu vin să ne cosească iarba de sub balcon, de lângă bloc,  » Mai multe detalii […]

Leave a Comment