Despre relații

Ana Berar

Nimic nu e ușor în lumea asta atunci când vine vorba de relații. Că sunt în dragoste, în familie, la job, întotdeauna presupun ajustări, negocieri, discuții. Cineva se impune și altcineva renunță, unii vorbesc mai mult iar alții ascultă mai mult. Unii sunt mai năbădăioși și vor să aibă mereu dreptate, alții mai toleranți și știu să lase de le ei. Echilibrul este ceva extrem de fragil și rareori pe termen lung mi-l imaginez ca o balanță unde, zi de zi, trebuie pus ceva pe un taler sau luat ceva de pe un altul pentru a avea acul balanței la mijloc.
În școală învățăm puțin, către deloc, despre cea ce înseamnă relaționarea cu cei de lângă noi. Deși ar fi o disciplină mai importantă decât multele ore inutile care umblu cu balastul lor programa școlară. Dovada e bullingul devenit deja foarte prezent în viețile copiilor. Munca în echipă, acceptarea celorlalți, simplul exercițiu de a asculta pe cineva care vorbește lângă tine, a asculta nu doar a auzi ar fi extrem de important. Pentru că ar presupune să procesezi cu mintea ta argumentele celuilalt. Pe care apoi să le demontezi, integral sau parțial, cu argumentele tale.
Devenim din ce în ce mai ”sălbatici”. Auzim doar ce ne convine, ne talibanizăm în clanuri unde regula e ”cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Se creează falii, se dinamintează punțile, fiecare se proclamă deținătorul adevărului absolut. Se delimitează taberele: vaccinați și nevaccinați, cu certificat verde sau fără el, cine e cu Cîțu sau cine e cu Orban, cine vrea școlile deschise și cine le vrea închise…
Lucrurile astea se întâmplă de mult dar aceasta nenorocită pandemie a acutizat aceasta lipsă de comunicare. E ciudat, vremurile grele adunau oamenii și îi făceau să stea umăr lângă umăr, să se ajute, să tragă în aceeași direcție. Acum însă totul e spart in zeci de cioburi iar lipsa de empatie a devenit una dintre coordonatele societății noastre.
Suntem fiecare pe cont propriu și ne vom descurca cum putem, cum știm, cum ne e norocul. Sentimentul de apartenență la o colectivitate e aproape o amintire.
Și în acest dialog al surzilor unii încearcă să facă un guvern. Ce-a ieși, vom vedea.