(Aproape) nimic despre cultură

Daniel Săuca
Șantiere. Șantiere. Șantiere. Ofertele electorale de sezon (politico-pandemic) mi-au adus aminte de vremurile ceaușismului dezlănțuit, de construcția societății socialiste multilateral dezvoltate. Se vor face, se vor construi, se vor amenaja, se vor moderniza poduri, drumuri, parcuri, locuri de joacă (pentru copii), aducțiuni de apă, canalizări, asfaltări, multe asfaltări, tuneluri, autostrăzi, drumuri expres, șosele de centură, căi ferate (de mare viteză), metrou, panouri fonoabsorbante, locuri de parcare, milioane de locuri de parcare în toată țara, piste pentru biciclete, stadioane, centre de recuperare, benzi unice, flote de autobuze electrice și tramvaie, managementul traficului, grădinițe și creșe, spitale, treceri de pietoni, tomberoane, iluminat stradal, grădini urbane, referendumuri locale, blocuri reabilitate, reducerea poluării, pietruiri de drumuri… Se vor „absorbi” miliarde de euro, se vor propune milioane de proiecte locale, județene și naționale, se vor mări pensiile, se vor dubla alocațiile pentru copii, se vor da milioane de măști gratuit (totuși, nu în școli), nu se vor majora taxele, se vor (re)face mii de studii de fezabilitate, se vor… Aproape nimic despre cultură, în afară de reabilitarea, modernizarea căminelor culturale (faine spații, ca să nu zic locații, pentru nunți, botezuri și pomeni). Nu mă mai mir demult: puțini oameni politici, din județe și din București, le au cât de cât cu cititul și scrisul. Și dacă ar avea, în plină pandemie, cultura pare cel mai puțin oferta(n)t domeniu electoral. Oricum, e greu de crezut că „vor da drumul” (și cu restricții) activităților specifice culturii (serioase). Nu m-aș mira: după alegerile locale prin țară va începe (și) operațiunea de jupuire a instituțiilor de cultură. Sper, evident, să nu se întâmple „minunea”. Altfel, la final, un citat semnificativ pe tema dată, din articolul „Cultura ca economie” de Ștefan Teișanu (apărut recent în „Dilema veche”): „Cultură = arte vizuale + arte ale spectacolului + patrimoniu + divertisment + industrii culturale și creative + comunități de înțeles comun. Sector cultural = sector cultural public (instituții) + sector cultural independent (ONG-uri) + sector cultural privat (comercial). Cu aceste noțiuni în minte putem aspira să înțelegem mai bine cifrele: 3,6 la sută din PIB-ul României a fost adus în 2018 de sectorul cultural, mai mult decât au generat industria extractivă (0,83 la sută), sectorul ospitalității și turismului (2,12 la sută) sau serviciile financiare și asigurările (2,75 la sută)” (dilemaveche.ro). Desigur, așa ceva nu este adevărat…