Angela merge mai departe

Cu siguranţă mulţi dintre voi îşi amintesc acest film deosebit, din cinemateca română, cu simpatica şoferiţă de taxi -Angela-, a cărei viaţă deloc uşoară nu reuşea în niciun fel să o desprindă de volanul maşinii cu care bătea oraşul zi şi noapte, pasionată şi îndrăgostită de un singur lucru: meseria ei. Revăzând de curând acest film, chiar şi doar datorită unei coincidenţe banale, gândul m-a dus la o „Angelă” care nu ne aparţine, dar care evident că ne influenţează şi nouă vieţile cu vârf şi îndesat, aşa cum se întâmplă şi în cazul altor ţări europene şi nu numai. Deşi lipsită total de carisma şi sinceritatea şoferiţei noastre din film, cancelarul german Angela Merkel poate fi comparată cu personajul din filmul românesc prin îndârjirea ei, prin atitudinea de neclintit faţă de complicatele situaţii ce se ivesc în viaţă (în cazul Angelei noastre naţionale) şi pe plan intern sau mondial, în cazul Angelei de naţionalitate germană. Deşi aspru criticată din multe direcţii, inclusiv de colegii sau subalterni (ultima critică publică fiind atât de dură încât declaraţiile unui politician, tot femeie, au şocat-o vizibil pe frau Merkel) iată că Angela, totuşi, merge mai departe. Cel mai mare scandal din istoria economiei germane, Dieselgate cum l-au numit americanii sau „scandalul Volkswagen”, deşi îşi arată efectele catastrofale cu fiecare zi care trece, nu reprezintă pentru doamna cancelar ceva tragic. „Scandalul emisiilor este unul grav dar nu cred că reputaţia economiei germane şi încrederea în economia germană sunt afectate într-o măsură în care Germania să nu mai fie considerată o zonă sigură pentru afaceri”, a spus Merkel. Venit peste scandalurile interne şi internaţionale legate de problema imigranţilor, atitudinea şi deciziile cancelarului, care a fost numit de unii colegi „vasalul americanilor”, scandalul softurilor auto trucate pare să fie unul suficient de serios cât să producă fisuri în soclul pe care este instalată, de ani buni, doamna cancelar. Cu toate acestea, cu criticile venite dintr-o anumită parte privind gestionarea crizei refugiaţilor şi a situaţiei din Ucraina, atunci când se pare că datorită ei, presedinţii rus şi ucrainean Vladimir Putin şi Petro Poroşenko au acceptat să ia loc la masa negocierilor, Merkel se apropie tot mai mult de Premiul Nobel pentru Pace din acest an. Cancelarul german apare ca favorit cert la ediţia din 2015 a Premiului Nobel pentru Pace, al cărui laureat va fi anunţat de către Comitetul Nobel din Norvegia vinerea viitoare. În timp ce o parte consistentă a scenei internaţionale o laudă, Angela Merkel se confrunta cu o opoziţie în creştere faţa de politica sa privind refugiaţii, mai mult de jumătate din locuitorii Germaniei fiind speriaţi şi îngrijoraţi din cauza acestor valuri de refugiaţi. Cota de popularitate a Angelei Merkel a scazut cu aproape zece procente numai în ultima lună, fiind puţin peste nivelul de 50 la sută, cel mai slab scor obţinut de ea în ultimii patru ani. Revenind la nominalizările la Premiul Nobel pentru Pace, acestea, după cum se ştie, sunt ţinute în mare secret, iar zilele de dinaintea anunţului oficial sunt mereu pline de speculaţii si presupuneri. Comitetul Nobel anunţă anual, peste 250 de nominalizări în cursa pentru câştigarea acestei uriaşe distincţii. Angela Merkel nu este la prima nominalizare însă tot mai multe surse indică faptul că este foarte probabil ca în acest an, ea să fie câştigătoarea premiului Nobel pentru Pace. Aplaudată sau criticată, ridicată în slăvi sau desfiinţată, Merkel va rămâne un personaj cu un loc aparte în istoria universală. Indiferent dacă va reuşi să obţină sau nu recunoaşterea planetară a eforturilor pentru binele şi pacea Pământului. Angela Merkel, cel puţin la fel de intransigentă şi inteligentă precum fosta „Doamnă de Fier” a Angliei, premierul Margaret Thatcher, braţul de oţel al Europei în anii ‘80, iată că Angela Merkel merge mai departe, iar cei care credeau că aceste scandaluri care prăbuşesc cu răsunet mitul „celei mai corecte ţări din lume”, o vor determina să abdice la un moment dat, se pare că mai au de aşteptat mult şi bine până să-şi vadă visul cu ochii.