Alarma – sau cum ne poate lua răzbelul pe nepregătite

Am avut, chipurile, și “exercițiu de alarmare”. Pe lângă faptul că jumătate din sirenele cocoțate pe clădirile Sălajului sunt niște oale ruginite care mai răsună doar dacă dai cu bota în ele, din această alarmare, ori verificare a sirenelor sau ce o fi fost, nu a înțeles nimeni nimic. Chiar dacă acest exercițiu a fost unul pentru calamități, respectiv căderi de meteoriți din neant, aceste alarme răsună (sau trebuie să se audă) în mod normal, și în caz de atac armat (aerian sau de altă natură). Poate că acest lucru este mai demn de luat în seamă: probabilitatea ca un asteroid să găurească platoul de marmură din fața Prefecturii este, totuși, ceva mai mică decât aceea prin care dușmanul ne-ar putea ataca vreodată, într-un conflict armat.

 Dacă cei care trebuie să pună concluzii pe acest exercițiu nu o vor face, sau o vor face cu peria, va fi inutil, pentru că oamenii (chiar și cei care nu au idee ce înseamnă o alarmă și ce implică ea) au realizat oricum că Sălajul este la pământ în cazul unui atac aerian sau într-o altă situație de viață și de moarte. Desigur, pentru că suntem obișnuiți să vedem războaie și bombardamente doar la televizor, asta nu înseamnă că noi sau alții avem vreo garanție de nezdruncinat în privința păcii.

 Doar dacă ne gândim că Ucraina este deasupra noastră, la nici 150 de kilometri distanță, ca să nu mai luăm în calcul alianțele din care facem parte și care ne-ar arunca, la grămadă, într-un conflict armat la o adică, ar trebui să ne facem griji serioase cu privire la faptul că acest exercițiu de alarmare a fost unul ratat și a scos la iveală pârțâiala autorităților pe acest segment crucial. Mai mult de jumătate din alarmele din municipiu nu funcționează, și cu asta am spus aproape totul. Cele care funcționează, abia se aud, astfel încât, dacă ați așteptat să vă îngroziți atunci când alarmele au pornit, ați luat țeapă – pentru că timpanele v-au fost gâdilate de niște sunete anemice, blegite, de parcă sirenele anunțau pauza de masă la o fabrică de ciorapi și nu o alarmă de nenorocire maximă. Mulți zălăuani, mai ales cei aflați în case, habar n-au avut că sună alarmele. Nici cei de pe străzi nu prea le-au auzit pentru că nu aveau cum, având în vedere faptul că unele abia depășeau în decibeli claxonul unei basculante. În promovarea exercițiului, stătea scris “Populația să rămână calmă și să urmeze indicațiile autorităților!”. Care indicații, fraților? Că nimeni nu a spus nimic, niciodată, despre ceea ce trebuie să facem când auzim o alarmă, care sunt locurile în care ne-am putea îngrămădi, ce e un adăpost, unde se află el și dacă nu cumva e locul acela în care ori ținem arhivele prin instituții, ori butoaiele cu murături prin blocuri. Despre indicații în acest sens nici nu mai are sens să discutăm.

Dacă printr-o probabilitate care există, am fi luați prin surprindere de un atac sau o situație care impune alarmarea, putem fi siguri că murim instantaneu, pentru că autoritățile nu au spus niciodată nimic despre aceste adăposturi în care am putea să ne ascundem. Nu ne-au spus încotro să o apucăm, unde să ne băgăm, cum să reacționăm. Nimeni nu are nici un minimum de cunoștințe despre ce înseamnă un atac aerian, cât timp ai la dispoziție să te adăpostești, la ce să te aștepți și multe alte informații pe care populația nu le cunoaște iar autoritățile nu au făcut niciodată un efort în a le face, măcar parțial, cunoscute. Zălăuanii mai norocoși, care au auzit, totuși, alarmele, se uitau în sus și habar nu aveau ce “țiuie” prin văzduh. Autoritățile se fac că plouă, mai bifează pe caiete un simulacru rahitic și viața merge înainte, că doar n-or lovi cometele în Păcii sau Brădet și nici de război nu e cazul să ne facem probleme, cu atâtea autorități, inspectorate și comandamente.

Sistemele de alarmare moderne nu sunt deloc ieftine. Preţul unui sistem electronic de alarmare este cuprins între 15.000 şi 30.000 de lei, iar unul electric costă 10.000 de lei, prin urmare, ar fi vorba, înainte de orice, de o investiție în acest sens. La Zalău însă au prioritate bisericile, pentru că, nu-I așa, nimic nu e mai urgent decât un candelabru nou si opulent într-un lăcaș de cult, astfel încât, “Ia mai dă-le naibii de alarme, îs bune și astea, ce dacă sunt din 1960?”, zic autoritățile în cor; “să ne ocupăm de biserici înainte de toate”. Iar aceasta este doar una din investițiile de “stringentă necesitate” în care Zalăul a alocat în acest an bănuți frumoși, de celelalte nu mai amintim – investiții care pun la coadă gropile și craterele din asfalt, clădirile dărăpănate, mizeria și sărăcia urbanistică din municipiu și din județ. 

Mă întreb, oare de ce trebuie să ne prefacem mereu că facem fapte bune și utile, că ne facem datoria, că acționăm în prevenire, în pregătire – chiar și una minimală, că ne pasă de populație, fiind, în fapt, ultimele găini din plutonul european și la acest capitol?  Am să spun doar atât: vai de capul nostru dacă vom fi nevoiți să înfruntăm o situație pentru care alarmele ar putea suna (dacă ar suna!) dintr-un un motiv real. Indiferent care ar fi acela. Suntem pe dinafară, și dacă vine asteroidul, și dacă vine războiul; suntem exact așa cum autoritățile ne învață și ne ajută să fim: victime sigure. Neștiutori, dezorganizați, total nepregătiți. La mâna norocului. Pentru că în România, implicit și în Sălaj, nu putem discuta nici măcar la nivel teoretic de un scenariu în care am putea avea măcar o șansă la viață dacă s-ar întâmpla ceea ce, vedem bine, în tot mai multe locuri se întâmplă. La noi e cu „Doamne – ajută” și „cum o vrea Dumnezeu”, atât și nimic mai mult.

Alte articole

One Thought to “Alarma – sau cum ne poate lua răzbelul pe nepregătite”

  1. Anonim

    Florine eu cred ca te-ai nascut prea devreme, masurile pentru care optezi sunt prea realiste . Cand vin dusmanii e prea tarziu de alarme , ce rost mai au cand oamenii nu stiu ce sa faca in caz real.SI atunci conducatorilor alesi ce le ramane ……… sa cumpere candelabre ca daca ,cumva pica unul face oricum mai putine victime nu ????Macar daca in urma constatarilor daca s-ar lua masuri inca nu ar fi prea tarziu. Cu veterinarii la carma cainii latra luna trece ……

Leave a Comment