“La trecutu-ţi mare, mare viitor”: Uzina Electrică Zalău moare, dar nu se predă

Proiectată şi executată la sfârşitul anilor ’70, Uzina Electrică din Zalău a asigurat, până după anul 2000 energie termică sub formă de abur şi apă supraîncălzită pentru întreaga platformă industrială şi pentru zona urbană a Zalăului. Uzina a produs totodată, energie electrică din echipamentele în cogenerare, funcţionând cu lignit şi păcură. Cererea de nergie termică a scăzut considerabil de la mijlocul anilor ‘90 şi până în prezent, în principal din cauza declinului economic al platformei industriale zălăuane, iar după anul 2000 în urma apariţiei pe piaţă a autoproducătorilor de energie termică pe bază de gaze naturale. Debranşările au lovit şi ele în Uzină, au continuat în ritm ameţitor, consumatorii fiind tot mai nemulţumiţi de serviciile prestate de fostul distribuitor şi încurajaţi, la vremea respectivă, de preţul scăzut al gazului.

Cantitatea de energie termică produsă s-a prăbuşit în cifre, astfel încât, de la 860 Tcal pe an în 1989,  producţia a ajuns la doar 19 Tcal pe an în 2013, adică aproape nimic având în vedere potenţialul Uzinei. Având în vedere aceşti factori care au aşezau uzina, cu uşurinţă pe drumul falimentului, conducerea societăţii a decis în cursul anului 2012 să direcţioneze activitatea către activităţi în domeniul exploatării şi mentenanţei aparatelor, echipamentelor şi instalaţiilor din domeniul utilităţilor (centrale termice, instalaţii de încălzire, canalizare, instalaţii sanitare etc.) precum şi spre serviciul de iluminat public Zalău. Pornind de la situaţia existentă în prezent, societatea şi-a stabilit viziunea, obiectivele strategice şi felul în care aceste obiective vor fi atinse. În privinţa dotărilor tehnice, societatea a pus lacăt pe echipamentele şi instalaţiile din patrimoniul propriu, în condiţile în care acestea au devenit simple obiecte de decor.

 O societate măcinată de interese politice, pe banii zălăuanilor

De multe ori, soarta societăţii a avut de suferit de pe urma neînţelegerilor politice existente din belşug în rândul consilierilor locali din vechea conducere a primăriei. Deşi politicul nu are ce să caute, sub nicio formă, în decizii care ţin până la urmă, de o societate ţinută în viaţă din banii noştri, consilierii locali au tăiat şi au spânzurat de-a lungul timpului după bunul plac al celor sub patrafirul cărora se găseau din punct de vedere politic. Discu’iile despre vânzările de active, de terenuri, ori refuzul valorificării acestora, decizii uriaşe care puneau în pericol soarta Uzinei sau, din contră, ar fi putut să o ducă pe un drum mai bun, au fost roase ca de o boală grea de interesele celor aflaţi în Primărie, de cei din afara ei, care manevrau din umbră soarta acestei societăţi în funcţie de interese de toate felurile. Nu doar faptul că s-au pierdut clienţi şi nu faptul că alţi furnizori de servicii au invadat piaţa cu produse similare au reprezentat forţe care au contribuit la declinul societăţii, ci de multe ori, şi deciziile strâmbe şi ori “îndreptate” politic, au contribuit la degradarea situaţiei acestei Uzine. Cu toate acestea, societatea a reuşit să rămână pe linia de plutire, şi a obţinut chiar profit, conform statisticilor, în anul 2015, de pe urma valorificării certificatelor de emisie gaze, valorificarea de bunuri, şi din alte activităţi, societatea fiind în acest fel ferită, oarecum, de pericolul falimentului.

O analiză specializată efectuată în cadrul societăţii uzina Electrică a stabilit că societatea are câteva puncte bune, fiind unul dintre cei mai importanţi prestatoti de servicii în domeniul instalaţiilor de încălzire, oferind o gamă completă de servicii autorizate pentru acest tip de instalaţii. Personalul calificat , cu experienţă, stabilitatea personalului, dotările, capacitatea de extindere a serviciilor şi sistemul de management integrat al calităţii au reprezentat, de asemenea, puncte forte reliefate de analiza SWOT (o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru a ajuta la proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra firmei). Punctele slabe, vulnerabile, depistate de analiză au fost numărul de clienţi redus, pondere mare a costurilor fixe la total costuri, costuri mari cu forţa de muncă, număr scăzut de angajaţi care efectuează producţie în mod direct, în numărul total de angajaţi, personal cu medie crescută de vârstă, volum mare de active excedentare care generează costuri, statut juridic tulbure în multe investiţii şi în situaţia terenurilor deţinute. Acestor dezavantaje li se adaugă şi riscurile care au venit la pachet odată cu explozia pe piaţa de profil a furnizorilor de servicii similare. Societatea încă speră la o revigorare consistentă şi la relansarea pe piaţa serviciilor de gen, prin strategiile de creştere a eficienţei economice, creşterea cotei de piaţă, orientare mai facilă şi mai productivă către client, creşterea competenţei profesionale şi nu în ultimul rând, printr-o grijă sporită faţă de mediu.

Obiectivele pe termen scurt şi lung ale întreprinderii au fost cuprinse într-o scrisoare de aşteptări a cărei formă urmează să ajungă pe masa consilierilor locali în şedinţa din 29 noiembrie, în vederea aprobării. În ceea ce priveşte aparatul de conducere al societăţii, situaţia este încă în fază incipientă, deocamdată postul de director fiind unul ocupat provizoriu. Actualului director interimar, Mariana Biro, îi expiră mandatul în 1 decembrie. I-ar putea fi reînnoit însă, în caz contrar, Uzina ar putea rămâne în doar câteva zile, fără director dacă lucrurile nu se vor mişca în ritm mai alert şi concret. Mariana Biro ne-a declarat că procedura este în plină desfăşurare şi că va urma procedura de selecţie pentru ocuparea funcţiei de director general, post ce va fi obţinut, fireşte, prin concurs. Mariana Biro nu a luat încă o decizie finală cu privire la o eventuală participare a sa la concurs.

Directorul legendar al Uzinei a demisionat

Uzina a fost condusă în ultimii 14 ani de Viorel Marian. După 34 de ani lucraţi în societatea locală de termoficare, din care 14 petrecuţi la conducerea ei, Viorel Marian, directorul general al Uzinei Electrice Zalău şi-a înaintat, începutul lunii septembrie, demisia. Consiliului de Administraţie al companiei a desemnat un director interimar în persoana Marianei Biro. Viorel Marian a infirmat la vremea respectivă zvonurile potrivit cărora decizia de a părăsi fotoliul de director vine ca urmare a schimbării conducerii politice a Primăriei Zalău şi că se bazează numai pe motive personale. „Aveam de gând să demisionez de mult timp. M-am străduit, am făcut tot ce am putut pentru această societate, dar am obosit. A venit vremea să mă retrag ”, a precizat directorul demisionar. Viorel Marian a fost angajat al Uzinei Electrice (fostul CET) din 1982 şi a ocupat, de-a lungul celor 34 de ani de carieră, mai multe posturi, de la cele de inginer debutant, şef de laborator şi şef de secţie, la cele de sef serviciu, inginer şef şi director tehnic. În 2002, când societatea s-a desprins din structurile centralizate, a fost numit director general. Pentru Uzina Electrică, viitorul nu arată prea roz dacă  luăm în calcul problemele cu care operatorul s-a confruntat în ultima perioadă. Recent, societatea a pierdut patru din cele 23 de unităţi de învăţământ din municipiu cărora le asigura supravegherea şi verificarea tehnică a centralelor termice. În plus, încercările conducerii companiei de a scoate la licitaţie activele din Valea Miții au fost sortite eșecului, după ce proiectul întocmit în acest sens, în legislatura trecută, nu a trecut de votul vechilor consilieri locali.

Primarul Ionel Ciunt a înţeles, de mai mult timp, direcţia în care această societate s-a îndreptat în ultimii ani şi a declarat, după demisia lui Marian, că viitoarea conducere a UE Zalău va trebui să găsească soluţiile pentru ca societatea „să trăiască din ceea ce produce”. De altfel, a mai spus edilul, „lucrurile trebuie regândite nu doar în ceea ce priveşte Uzina Electrică, ci şi Citadinul şi Direcţia Generală de Administrare a Domeniului Public. Le vom evalua şi apoi vom avea o abordare pragmatică” a spus edilul. Primarul Ionel Ciunt s-a declarat nemulţumit de modul în care Uzina şi-a onorat, până acum, obligaţiile, în condiţiile în care din cele 18 zone ale municipiului pentru care a încheiat contract cu Primăria Zalău în vederea extinderii iluminatului public, lucrările s-au realizat doar în patru, şi asta doar după repetatele intervenţii ale primarului. Între timp, Comisia de selecție a administratorilor la SC Uzina Electrică Zalău SA Zalău a fost aleasă în şedinţa de Consiliu Local din 27 octombrie, din ea făcând parte un numar de trei membri – Președinte- Corb Viorica- șef Serviciul  Resurse Umane, Membru- Juhasz Timea-consilier  – Serviciul  Resurse Umane şi Pop Mocan Ramona Maria -consilier  – Serviciul  Resurse Umane, acesta fiind practic începutul unor schimbări drastice în conducerea societăţii şi în activitatea pe care această societate subordonată primăriei şi la care, indirect, contribuie cu bani fiecare zălăuan, o va desfăşura.  Conducerea viitoare a societăţii va fi stabilită, cel mai probabil, la începutul anului viitor când se va decide cel mai probabil, organizarea unui concurs în acest sens.

Un lucru este cert: multe din neregulile întâmplate la Uzina Electrică, cauzele adevărate ale declinului acestei societăţi, cărora fireşte, li s-au adăugat cele stabilite prin analiză, vor rămâne, multe dintre ele, necunoscute. Investiţii păguboase, bani aruncaţi pe geam, posturi – sinecură sau postrui strategice ocupate de persoane care nu aveau nicio legătură cu fişa postului ori pregătirea cerută, la care se adaugă, ca o „cireaşă pe tort”, scandalurile politice din vremurile trecute, au făcut ca Uzina Electrică să ajungă, după ani de glorie, aproape un loc din care mai lipsea doar lacătul pus pe uşă. Angajaţii se tem şi ei şi trăiesc, ca noi toţi, cu grija zilei de mâine. Incertitudinea a pus de multă vreme stăpânire pe ei. Mulţi sunt în pragul pensionării, alţii la o vârstă la care, în caz de ceva rău, nu-i mai angajeayă nimeni. mai puţini sunt cei care au doar câţiva ani de activitate. Însă aproape toţi vor să facă din această societate una care să prospere din nou. Sunt ingineri cu experienţă, specialişti, muncitori pricepuţi, a căror soartă stă acum în mâinile unor oameni care trebuie să înţeleagă că vremea războaielor politice, atât de distructive, de nocive pentru Uzină şi implicit pentru municipiu, trebuie să ia sfârşit.

Printr-o analiză sinceră şi obiectivă, un Consiliu de Administraţie din care să facă parte oameni care într-adevăr au ce să caute acolo, un plan bine pus la punct şi mai ales un consens din partea actualei conduceri a Primăriei, a consilierilor locali, ar putea face ca Uzina Electrică Zalău să aducă din nou „căldură şi lumină”, precum şi alte servicii de calitate, la parametri înalţi şi sub formele cerute de piaţa actuală, oraşului pentru care, în urmă cu 45 de ani,  a fost construită.

 

 

 

 

2 Thoughts to ““La trecutu-ţi mare, mare viitor”: Uzina Electrică Zalău moare, dar nu se predă”

  1. Anonim

    Primarul Viorel Ciunt? Dai un miel la veterinar!

  2. adi

    Articol scris intr-un limbaj de lemn.Ceva ce-mi aduce aminte de „iepoca de aur”.Cica:servicii la parametrii inalti.”Vremea razboaielor trebuie sa ia sfarsit”.Sa fie pace in lume si marmota sa inveleasca ciocolata cu inalt simt de raspundere!!!
    Dinamitati-o fratilor ca pe orice lucru inutil,vindeti terenul si alte active daca aveti la cine,iar pe trantorii din organigrama trimiteti-i la munca-n privat sa-i vedem acolo cum isi demonstreaza”inaltele competente”.

Leave a Comment