Investiție de 3 milioane de euro într-o hală agroalimentară în care bate vântul

Hala agroalimentară din centrul municipiului este cel mai mare spaţiu comercial de acest gen din judeţul Sălaj, având o suprafaţă construită desfăşurată de peste 4.855 metri pătraţi. La subsol sunt amenajate spaţii destinate exclusiv depozitării mărfurilor, iar în exterior este amenajată o platformă pentru vânzarea pepenilor, toate acestea pe o suprafaţă utilă de 1.703 mp. Parterul halei, un spaţiu generos, având o suprafaţă utilă de 1.284 mp, este locul în care ne facem cumpărăturile produselor vegetale, produselor apicole, şi de unde putem achiziţiona de la producători lapte şi produse derivate. Parcarea subterană completează acest proiect, unul dintre cele mai mari investiţii din ultimii ani din Zalău.  Aşa arată lucrurile în proiectele şi descrierile acestui obiectiv. Realitatea din prezent este însă, diferită. La început, solicitările pentru locurile din hală au fost multe la număr, depăşind chiar capacitatea acesteia. Începuturile activităţii din acest complex agro-alimentar nu s-au desfăşurat, însă, sub auspicii prea bune. Producătorii au făcut scandal, cu câteva săptămâni înainte de inaugurare, spunând că demolarea pieţei a fost o greşeală a municipalităţii şi că soarta lor va fi una de plâns. “Comercianţii mai scapă, dar noi, producătorii suntem vai de capul nostru. S-au pus pe demolat piaţa, iar noi nu avem loc în hală. E uşor să distrugi în loc să păstrezi şi să îmbunătăţeşti. Sunt peste 80 de cereri, iar locuri am înţeles că sunt cam 40 sau 45, ne-a spus un producător din Hereclean. S-a făcut o mare greşeală. E imposibil să avem loc. Piaţa trebuia modernizată, curăţată, făcută să fie frumoasă, săstăm la aer şi mai ales să avem loc cu toţii. Ce veţi face cu noi dacă nu vom avea loc la mese înăuntru? Vom muri de foame! Asta vom face!” spuneau, înaintea marii inaugurări, producătorii scoşi forţat din piaţa în care au vândut ani la rand. Locuri au avut şi au, chiar prea multe, având în vedere că în multe din spaţiile din hală, la ora actuală, bate vântul.

Deşi au preţuri mici, tarabele devin tot mai neatractive

În hala agroalimentară, tariful pentru o tarabă închiriată de un producător agricol, de 1,35 mp, este de 8 lei pe zi. O masă de 1 metru pătrat costă 6 lei pe zi. La vânzarea de flori, tariful pentru o masă este de 8 lei pe zi. Tariful zilnic pentru o masă de 1,35 mp închiriată de comercianţii de produse agricole costă 10 lei pe zi. Depozitul din subsolul halei oferă spaţii atât producătorilor cât şi comercianţilor, astfel încât, pentru 1 metru pătrat, se percepe un tarif zilnic de 3,20 lei. Pentru o vitrină frigorifică închiriată de producător, tariful zilnic este de 10 lei, iar pentru comercianţi 12 lei. Aceste tarife, deşi nu sunt mari, nemulţumesc pe cei mai mulţi care vând în hală. Etajul halei este aproape gol, un fast food care a funcţionat doar câteva luni a ales să îşi închidă porţile, invocând cheltuielile cu spaţiul şi faptul că oamenii nu urcă la etaj, vânzările fiind, în acest fel, destul de slabe. Un mic chioşc de produse de panificaţie, o curăţătorie de perne şi un magazin de carne şi preparate – acestea sunt marile magazine pe care le puteţi găsi la un etaj de hală cu un spaţiu cât un teren de sport. Dacă lucrurile merg în continuare aşa, şi acestora zilele le sunt numărate, în spaţiile respective. Întreg etajul halei pare un loc abandonat, nu există nici pe departe animaţia şi traficul pe care le vedem în spaţii similare, din alte oraşe. Cauzele sunt, pe de o parte, tarifele, care, chiar şi atât de mici, nemulţumesc, comoditatea oamenilor care refuză să urce câteva scări (amplasate în mod nefericit într-un capăt de clădire şi înghesuite astfel încât să nu atragă clienţii), slaba mediatizare din partea municipalităţii şi sărăcia generală care se găseşte, din păcate, în aproape toate sectoarele. Evident, Primăria nu poate oferi gratuit aceste spaţii: hala produce zi şi noapte cheltuieli pentru a funcţiona la un standard acceptabil iar aceste cheltuieli, desigur, nu pot fi suportate mereu de municipalitate din banii de la bugetul local, care sunt, până la urmă, bani cetăţenilor. Activitatea din acest spaţiu este o una autofinanțată, din veniturile realizate asigurându-se cheltuielile de funcționare.

 Iarna nu-i ca vara

Reprezentanţii Primăriei spun că această perioadă din an (ianuarie-februarie) este mai puțin favorabilă pentru cei mai importanți comercianți din piețe. Producătorii agricoli o duc cel mai rău în această perioadă; conform noilor reglementări, pot comercializa doar produse din producția proprie (produsele autohtone care sunt înscrise pe atestatul de producător, fiind excluse, deci, produsele de import de sezon, precum portocale, banane, lămâi etc.) În sectorul pentru producători agricoli sunt 62 mese rezervate din 66 configurate, în sectorul pentru comercianți de produse agricole – 33 mese rezervate din 34 configurate, în sectorul pentru comercianți de produse agricole -13 mese rezervate din 14 configurate. Comercianţii (care nu fac parte din categoria producătorilor) se plâng şi ei de faptul că sunt ocoliţi şi că zălăuanii aleg, mai nou, să cumpere din supermarketuri, acolo unde preţul legumelor şi al fructelor, mai ales al celor exotice, este de cele mai multe ori mai mic. În 2016, Serviciul Administraţia pieţelor din cadrul DGADP a organizat cinci licitații pentru toate spaţiile din Hala agroalimentară. Tarifele de pornire la licitaţie sunt stabilite prin hotărâri ale Consiliului Local, iar municipalitatea ne-a comunicat faptul că toate spațiile s-au ocupat cu tariful minim. La finalul anului trecut Primăria a decis ca, și în 2017, tarifele să rămână la nivelul celor din 2016 (de la începutul activității în hală, în mai 2015, s-a aplicat o reducere de tarif de la 70 lei/mp/lună la 50 lei/mp/lună).

“Comparând prețurile produselor din hală cu cele din locațiile menționate se constată că, în acele locații, tarifele sunt mai mici. Considerăm că acesta este principalul motiv al migrării către aceste puncte de comercializare. Primăria Municipiului Zalău, prin Serviciul Administrația piețelor, nu poate interveni în aceste aspecte și în stabilirea prețurilor produselor comercializate, comercianții fiind liberi să își stabile prețurile. Pentru a atrage mai mulţi comercianţi în hală, la etaj, în prezent, se analizează oportunitățile oferite de spațiul respectiv, se ia în considerare eliminarea restricțiilor de ocupare a spațiilor (în prezent, pot funcționa numai carmangerii, fast-food etc.), reconfigurarea acestora, dacă va fi cazul, și permiterea altor tipuri de comerț (nu numai a celor reglementate în piețe), urmând ca, până în primăvara acestui an să fie valorificate toate spațiile halei. Pentru a atrage mai mulţi comercianţi în hală, la parter – zona cu produse agricole, considerăm că prețul practicat este cel care va atrage cumpărătorii.

Pentru a face mai atractivă zona, Serviciul Administrația piețelor a luat decizia de a nu taxa parcarea din subsolul halei, care oferă 45 de locuri de parcare”, mai arată Primăria în răspunsul trimis marţi seara,  solicitării noastre. Aceste măsuri, dar şi altele, trebuie luate deîndată. Parcarea halei este mai mult goală, iar acest lucru vorbeşte de la sine despre cât de mulţi clienţi trec pragul complexului, zilnic. Nici urmă de maşini parcate în subsol, cu excepţia unor autoturisme abandonate şi pe care s-a aşternut praful de două degete, sub ochii municipalităţii. Pentru că, dacă tot e gratuită parcarea, de ce să nu o folosim şi în acest scop, nu-i aşa?

Hala trebuie să devină, printr-un management inteligent, un centru comercial “viu” şi, mai ales, viabil

Lucrările la hala zălăuană, au demarat în august 2011 şi s-au finalizat la sfârşitul anului 2014. Valoarea investiţiei privind realizarea lucrării halei agroalimentare a fost de 13.265.000 lei, iar finanţarea a fost asigurată printr-un credit contractat de către Primăria Municipiului Zalău la CEC, şi din bugetul local. Până la urmă, un astfel de spaţiu, privit la modul general, este unul util şi cu un aspect plăcut, modern, în orice municipiu. Însă renunţarea la piaţa veche, cea atât de apreciată atât de zălăuanii care cumpărau din acel spaţiu cu tradiţie în municipiu, nu s-a dovedit a fi cea mai bună idee. Mulţi comercianţi s-au opus de la bun început mutării în hală, spunând că vânzările nu vor mai fi niciodată atât de bune cum au fost în piaţă. Lucru care, iată, după doi an de funcţionare a halei, s-a adeverit.

Producătorii aleg, iată, să migreze către pieţele din judeţ ori către piaţa Astralis, fiind dispuşi să îndure chiar frigul iernii dar să se bucure de vânzări mai bune. Mulţi se gândesc deja că vine primăvara, vor veni cu răsaduri, iar acestea se vor distruge în doar câteva ore în aerul uscat din hală, astfel încât munca lor se va duce pe apa Sâmbetei.

În asentimentul lor sunt şi clienţii care, întrebaţi dacă regretă vechea piaţă centrală, toţi, fără excepţie, spun că regretă faptul că această piaţă a fost desfiinţată şi susţin că o modernizare a fostei pieţe şi o dotare corespunzătoare ar fi reprezentat o soluţie mai bună şi în acelaşi timp mai ieftină, pentru municipiu. Având în vedere faptul că printre cei care vând în această hală sunt tot mai puţini producători autentici, clienţii au sesizat rapid acest lucru şi au renunţat să-şi mai facă piaţa din acest complex, mergând mai degrabă în supermarketuri unde, spun ei, marfa este aceeaşi şi e mai ieftină. Indiferent cum am privi lucrurile, un lucru este cert: hala, desigur, nu poate fi dezafectată şi nici nu se urmăreşte un astfel de interes. Însă, ceea ce se impune cu puterea evidenţei, este faptul că hala nu produce pentru municipalitate un prea mare profit iar, de cealaltă parte, comercianţii şi mai ales producătorii sunt şi ei nemulţumiţi, în timp ce clienţii strâmbă tot mai des din nas, alegând, într-un ritm îngrijorător, să-i îmbogăţească pe turci, nemţi şi polonezi – cei care aduc legumele şi fructele la un preţ mai bun în supermarketuri sau în magazinele de cartier. Cei plătiţi din banul public trebuie, de urgenţă, să regîndească şi să repună pe hârtie strategiile prin care acest obiectiv să nu devină în câţiva ani, unul abandonat, ci să se dezvolte, să fie folosit la capacitate maximă şi să aducă un plus de evoluţie în viaţa municipiului, motiv pentru care a fost conceput şi ridicat pe banii noştri, ai tuturor.

 

4 Thoughts to “Investiție de 3 milioane de euro într-o hală agroalimentară în care bate vântul”

  1. Babilon Mihai

    Peste tot in lume am văzut hale agro- industriale si piete traditionale cu acces prioritar pentru producatori, spații curate., ordonate etc.Noi nu vrem sau nu putem, atâta minte avem! Putem construi hale goale.Ne e silă de propria cultură de propriile tradiții. Le vrem probabil numai pe scenă.

  2. Anonim

    Si comerciantii de la noi ce produse vand?Majoritatea tot de import domnu ziarist

  3. ARDELEAN DIN ARDEAL

    Era nevoie de o hala la Zalau, necesara atat ptr cumparatori cat si ptr vanzatori. Daca e hala de ce e, daca nu e de ce nu e, ganditiva la conditiile climatice in primul rand ptr vanzatori si marfa ,si ptr noi clientii e mult mai usor si civilizat sa facem cumparaturi intr-o hala cu conditii bune.

  4. ARDELEAN DIN ARDEAL

    De ce nu apar toate comentariile decente?

Leave a Comment