Popas duhovnicesc: Cât valorează sufletul tău? (Matei 8:28-34)

De câte ori citesc câte un pasaj scripturistic, îmi alunecă privirea și peste câteva versete dinainte, încercând astfel să prind contextul evenimentului asupra căruia zăbovesc. De data aceasta rămân aproape stupefiat de faptul că, în timp ce Mântuitorul Hristos împreună cu ucenicii se găseau în corabie încercând a ajunge pe țărmul estic al lacului Ghenizaret, se petrec două lucruri care contrastează cu firescul realității. Pe de o parte ucenicii, mare parte dintre ei pescari de-o viață și familiarizați cu dificultățile pe care le impune o furtună în larg(nu uitați că vorbim de un lac și nu de un ocean)de data aceasta se panichează și se văd amenințați de un pericol iminent. Pe de altă parte, Hristos doarme liniştit și abia la țipetele pline de disperare ale ucenicilor, se ridică, ceartă vânturile și marea ca mai apoi totul să revină la o liniște deplină.
Evenimentul acesta e strâns legat de subiectul evangheliei noastre, căci dacă a fost furtună și agitație pe lacul Ghenizaret, există agitație și temere și în acest ținut al gadarenilor. Ținutul în care debarcaseră era unul rău famat. Doi oameni posedați de diavol își marcaseră un teritoriu al lor. Erau goi, se adăposteau în peşterile calcaroase din zonă, unele fiind morminte ale defuncților din Gadara, ţipau, se tăiau cu pietre și răspândiseră panica în regiune. Se pare că nimeni nu a putut face nimic pentru ei. Unul dintre ei (despre care vorbeşte Luca și Marcu) încă purta lanţuri rupte la mâini și picioare, semne ale unor încercări de a fi readus în societate. Țipetele lor și privirile înfricoșătoare nu L-au speriat pe Hristos. Atunci, potrivit principiului: ,,cea mai bună armă de apărare e atacul” au strigat către Hristos: ,,Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”
Remarc aici dorința ostentativă a Mântuitorului Hristos, care în ciuda tuturor obstacolelor, ține în mod expres să vină în ajutorul celor doi demonizați. Sunt impresionat atunci când văd că Dumnezeu, e de multe ori, singurul conştient de faptul că El nu a creat rebuturi umane, nu a creat suflete de mâna a doua, iar dacă totuși se întâmplă ca oamenii să ajungă în asemenea stări, asta se datorează neglijenței sau incapacității lor de a sesiza pericolul vrăjmașului.
Am văzut recent că oamenii de ştiinţă se îngrijorează de faptul că populaţia globului crește din punct de vedere numeric. Se trag semnale de alarmă, se ridică semne de întrebare privitor la hrană, zăcăminte, teritorii etc. Au existat și până acum voci care arătau că numai printr-o diminuare drastică a populaţiei, locuitorii Terrei vor putea trăi fericiţi. De-a lungul istoriei cunoaştem câteva încercări de anihilare în masă a unor oameni vinovaţi doar pentru faptul că erau de o anumită etnie, iar mințile care au promovat aceste idei au fost catalogate pe drept cuvânt ca ,,diabolice”.
Domnul Iisus Hristos prin intermediul textului de față, contrazice în mod vehement un asemenea mod de abordare a lucrurilor. Dumnezeu nu este nepăsător în fața suferinţei umane, așa cum se crede uneori, dar, e drept că o îngăduie ca mijloc pedagogic de îndreptare morală. Această imagine cu un Dumnezeu ”grijuliu” față de sufletul nostru ar trebui să ne responsabilizeze, să stârnească în noi recunoștința și să ne întărească în credință. În fața lui Dumnezeu, diavolul este neputincios iar omul e plin de speranță căci dragostea lui Dumnezeu pentru noi e nemăsurată. ,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.” (Ioan 3:16-17).
Am văzut că Hristos Domnul este pus la un moment dat în fața unei cereri care, culmea, vine de la diavolul: Dacă mă scoți din oameni dă-mi voie să mă duc în turma de porci. Hristos cu toate că putea refuza această cerere și cu toate că știe ce are să se întâmple, totuși acceptă. De ce? Pentru că prin acest schimb al sălășluirii demonice, Dumnezeu arată lumii că un suflet e mai de preț decât toate bogățiile pământului. Este formidabilă întrebarea retorică pe care o adresează Hristos: ,,Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu8:36-37) Poate de multe ori n-am știut sau nu știm să ne prețuim sufletul, pentru simplul fapt că nu-l vedem, dar putem învăța un lucru extraordinar: Noi toți avem un suflet important pentru că e creat de Dumnezeu. Un tablou pictat de Pablo Picasso este important și este în centrul atenţiei nu neapărat pentru frumusețea lui ci pentru faima celui care l-a pictat, o sculptură a lui Michelangelo la fel, o vioară este râvnită atunci când poartă semnătura lui Stradivarius, un suflet este important pentru că are ,,semnătura” lui Dumnezeu. Sufletul unui om este important și pentru faptul că e unic, e special, are ceva aparte cu toate că în lume mai sunt 7 miliarde de oameni, e veșnic pentru că e suflare divină, e scump pentru că Iisus Hristos a plătit cu moartea Sa pe cruce pentru răscumpărarea lui și e dorit deopotrivă atât de Dumnezeu care îl vrea fericit, cât și de diavolul care îl vrea chinuit. Noi avem însă opțiunea, noi alegem…
Mă surprinde în cazul de față reacţia gadarenilor care văzându-si semenii teferi și întregi la minte stând la picioarele Domnului, iar turmele lor de porci înecate în mare, au conştientizat doar paguba materială, falimentul și au neglijat total sfârșitul unei perioade de frică sau teroare spirituală pe care o instauraseră demonizații în acea zonă. Mă tem că porcii Gadarei, ne fac și pe noi să privim doar beneficiile personale de ordin material, uitând să cântărim cu măsura lui Dumnezeu, valoarea sufletelor noastre.

Pr. Augustin Câmpean

3 Thoughts to “Popas duhovnicesc: Cât valorează sufletul tău? (Matei 8:28-34)”

  1. "porcii Gadarei ... beneficiile materiale"

    Prea multi asa-zisi preoti, prefera sa ascunda adevarul Scripturii de inima enoriasilor, tocmai din cauza porcilor Gadarei!

  2. "De câte ori citesc câte un pasaj scripturistic"

    Un articol scriptural!
    Amin!

  3. ADI

    Bine precizat părinte. Cei folosește omului… Ar fi bine să ne gândim la valoarea sufletului toți de pe pământ indiferent de funcții sau ranguri. Aceasta este esența Evangheliei de duminică. Felicitări pentru articol

Leave a Comment