Jurnal de călătorie (1821-1822) (XIX)

– fragmente –

Wesselényi Miklós-fiul

29 iulie
Ne-am dus împreună cu Tattersall la Barnet ca să-l vedem pe Cato. Unul dintre cei mai buni cai pe care i-am întâlnit vreodată. Un armăsar frumos, cu picioare scurte şi puternice, cum mi-am dorit. Nu este foarte popular deoarece n-a câştigat prea multe curse, deşi mereu a alergat iute, de aceea l-au scos la vânzare. Are 14 ani. Cu siguranţă, vârsta ar putea constitui o obiecţie, dar se pot găsi cusururi oricărui cal. Mi-am dat acordul pentru cumpărare.
Am vizitat „British Museum”. Lucruri deosebit de frumoase, mai cu seamă bogata colecţie de sculpturi. Am examinat „Colecţia Elgin de statui din marmură” (The Elgin marbles), aduse din Atena administrată de turci de către Lordul Thomas Bruce, al VII-lea conte de Elgin, artefacte găsite în timpul săpăturilor din Grecia. Statuile mutilate ale lui Tezeu şi Ilissus sunt neînchipuit de frumoase. Cele trei capete de cai de pe Parthenon sunt sută la sută asiatice. Pentru ca omul să se bucure cu adevărat de toate aceste comori de artă, ar trebui să petreacă ani de zile aici.
Am luat prânzul cu [boxerul John] Jackson la Walson’s Hôtel.

30 iulie
M-am dus la Brighton să urmăresc întrecerile, deşi nu s-au prezentat nişte cai nemaipomeniţi. Centaur Carbonaro i-a învins cu uşurinţă pe toţi. Brighton este foarte elegant. Noaptea m-am întors la Londra.

31 iulie
Seara am fost la „Oldmarks”. Destul de gol şi de plictisitor. I-am văzut pe Lord Londonderry şi pe Chateaubriand. Lady Foxlane a fost cea mai frumoasă dintre femei. Locaţia este foarte cochetă, iar balurile de societate sunt foarte populare în timpul iernii. Biletul de intrare se obţine doar cu o recomandare, pentru un galben.

1 august
L-am cumpărat pe Cato pentru 200 de guinee. Cred că l-am cumpărat extrem de ieftin. N-aş fi putut obţine un armăsar mai bun pentru herghelia şi iepele noastre ardelene. E minunat, seamănă cu un pur-sânge arab. Are capul expresiv, un gât potrivit, nu prea gros, un greabăn perfect, cele mai scurte picioare şi cele mai puternice oase pe care le-am văzut vreodată la un pur-sânge. Părţile cele mai bune, demne de admiraţie, sunt spinarea şi muşchii. Fără îndoială, este unul dintre cei mai buni cai pe care i-am cumpărat vreodată. Cu excepţia lui Catton, Cannon Ball şi, poate, Teresias, nu cunosc un cal în Anglia care să mă satisfacă mai mult decât acesta.
Seara m-am dus să văd o piesă franceză. Foarte plictisitoare.

2 august
M-am dus împreună cu Hesherington la Walton Cross, ca să vedem armăsarul de 4 ani al lui Dyson. Provine din tatăl Walton şi mama Canidia. A fost crescut la Hamptoncourt. Este un cal foarte puternic, lat, utilizabil, dar are defecte la picioare, aşa că nu merită cele 200 de guinee, la cât a fost evaluat.
Din nou la Jackson. L-am cunoscut pe Tom Spring, care este mai puţin dezvoltat decât Jackson. Deşi John Jackson are peste 50 de ani, el este încă un sportiv puternic.

4 august
Împreună cu Széchenyi, am făcut o plimbare cu barca pe Tamisa. Am luat prânzul la Swan-Inn de lângă podul Battersea şi ne-am întors acasă seara.

5 august
Dimineaţă, la Harmant (Old Brood Street Adams’ Court), am primit 350 de guinee de la Széchenyi.

6 august
În parlament, am urmărit ceremonia de prorogare. A fost deosebit de demnă. Regele şi-a ţinut discursul stând pe tron, cu coroana pe cap. Iată o adunare dintre cele mai strălucite. Am văzut o mulţime de atelaje grozave, minunate. Caleaşca regală a fost trasă de 8 cai albi (celebrii hermelini).

7 august
Astăzi, după „sparring”, greutatea mea a scăzut incredibil de mult. Am avut norocul să boxez cu Spring, campionul Angliei. Foarte puternic, dar supraponderal. Are oasele mai subţiri decât ale mele, ba cântăreşte şi mai mult de 16 stones (80 kg). Are picioare slăbănoage, cu podragă.
Prânz la Club cu Clain William.

8 august
Am căutat din nou cai, ca aproape în fiecare zi. Aş dori să mai achiziţionez un cal, pentru că oricum trebuie să trimit 2 oameni cu cei doi armăsari. Am cumpărat o iapă puternică, mare, de culoare brun-închis, cu 35 guinee, de la Dickson. Am călărit-o ca s-o testez. S-a întors sănătoasă în grajd, unde s-a ologit dintr-o dată. Am trimis-o imediat înapoi.

9 august
Dimineaţă la 5, i-am trimis pe Cato şi pe Ardrosan. Împreună cu caii, merg un pointer (prepelicar) al meu, un alt câine pe care Széchenyi l-a primit în dar de la Tattersall şi dulăul Terranova al lui Colloredo.

10 august
Am cumpărat o altă iapă foarte bună de la Dickson cu 50 de lire şi am trimis-o imediat după caii mei.
Am boxat cu Jackson pentru ultima dată şi mi-am luat rămas bun de la el. Sunt foarte puţini oamenii pe care să-i fi îndrăgit la fel.

11 august
La 11, am părăsit Londra împreună cu Széchenyi, în trăsura lui cea nouă şi drăguţă. Am sosit la Dover seara la 7. Caii mei au sosit de ieri.

12 august
Széchenyi a plecat la Calais şi nu-l voi revedea decât la Viena. Pachebotul poştal (mail packetboat) va pleca doar poimâine, de aici spre Ostende, până atunci trebuie să aştept aici. Astăzi am savurat marea în două rânduri: am vâslit şi am înotat în ea.

13 august
Cu Letham, care a dat dovadă de multă bunăvoinţă când am îmbarcat caii şi continuă să se comporte foarte prietenos cu mine, am asistat la sosirea unui grup de peste 20 de cai, proprietatea unui geambaş din Bruxelles. Toţi sunt nişte mârţoage, pe cei mai mulţi îi ştiu de la Livery Stables din Londra.
Am înotat din nou.

14 august
De la Dover şi Oostende, la bordul lui Éclipse. Mi-am îmbarcat caii fără probleme şi la orele 10 1/2 am părăsit portul pe o vreme foarte bună, cu vânt prielnic. La ora 5 s-a instalat un calm deplin, iar mai târziu vântul a început să sufle în contra. Ieri am primit vestea morţii Lordului Londonderry, astăzi s-a confirmat presupunerea că, brusc, şi-a pierdut minţile şi şi-a retezat gâtul cu un cuţitaş pe care-l purta la el. Este interesant că Napoleon, Wellington şi Lord Londonderry s-au născut cu toţii în 1769.
Ieri l-am cunoscut pe Alexander, un ventriloc. Un palavragiu plictisitor, dar cu o voce scoasă cu adevărat din burtă. Cel puţin nu scoate nicio vorbă din buze. Astăzi călătoresc foarte puţini cu nava noastră. Două femei drăguţe, nişte francezi tâmpiţi şi un olandez dolofan, bine îndopat. Nu circulă niciun vapor între Oostende şi Dover. Nava cu care călătoresc este un vas cu pânze.

––––––––-

Aici încheiem publicarea fragmentelor din „Jurnalul de călătorie”.
În 15 August, de Sântămărie Mare, tânărul Wesselényi a debarcat pe continent, în Belgia. Nu s-a grăbit acasă, unde a ajuns venind de la Marghita, prin Şimleu Silvaniei, abia în 21 noiembrie 1822.

ilustraţie: https://www.gutenberg.org/files/34867/34867-h/images/full_i_247.jpg

sursă: Finden, William, The Ports, Harbours, Watering-places and Picturesque Scenery of Great Britain Vol. 2, London, 1840.

Györfi-Deák György

One Thought to “Jurnal de călătorie (1821-1822) (XIX)”

  1. […] – fragmente – Wesselényi Miklós-fiul 29 iulie Ne-am dus împreună cu Tattersall la Barnet ca să-l vedem pe Cato. Unul dintre cei mai buni cai pe care i-am întâlnit vreodată. Un armăsar frumos, cu picioare scurte şi puternice, cum mi-am dorit. Nu este foarte popular deoarece n-a câştigat prea multe curse, deşi mereu a alergat iute, de aceea l-au scos la vânzare. Are 14 ani. Cu siguranţă, vârsta ar putea constitui o obiecţie, dar se pot găsi cusururi oricărui cal. Mi-am dat acordul pentru cumpărare.  » Mai multe detalii […]

Leave a Comment