Descoperire importantă în fostul oraș roman Porolissum

O importantă descoperire ce vizează unul din cele mai mari edificii publice din Dacia Romană, aflată în fostul oraș roman Porolissum, a fost făcută recent de către o echipă de arheologi condusă de specialistul în arheologie romană, Coriolan Opreanu, aceștia aducând la lumină elemente dintr-o monumentală intrare în edificiul ce a fost, cel mai probabil, o basilică romană situată în vecinătatea pieței forului municipiului.

Descoperirea vine după o amplă campanie de prospectare a unei zone de circa 10 hectare din incinta Complexului Arheologic Porolissum, cu accent pe porțiunea unde se presupune că a existat municipiul roman Septimium Porolissense, săpături în cadrul cărora, anul trecut, a fost identificată o clădire monumentală din perioada Imperiului Roman, cu o lungime de 40 de metri și o lățime de 20 de metri.
„În cazul nostru, construcția aceasta are o dimensiune considerabilă. Probabil că este una din cele mai mari, dacă nu cea cel mai mare edificiu public din Dacia Romană. Are circa 40 de metri lungime și lățimea de circa 20 de metri. (…) Masivitatea zidurilor, care au lățimea de circa 1,4 metri și o temelie lată de 1,5 metri și adâncă până la 2,5 metri, întărită cu contraforți pe una din laturi ne arată, din start, fără să avem prea mari cunoștințe de inginerie, că era o construcție foarte înaltă, foarte masivă. Am descoperit foarte multe piroane de dimensiuni foarte mari, de 15 centimetri sau chiar mai lungi, ceea ce sugerează masivitate grinzilor care susțineau acoperișul. Evident, deci, că ne aflăm în fața unei clădiri mari, gigantice chiar, acoperite și care avea foarte probabil funcțiunea de basilică”, a declarat sâmbătă profesorul doctor habilitatis Coriolan Opreanu, director adjunct al Institutului de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române.
Potrivit sursei citate, clădirea a fost ridicată în ultima perioadă de liniște și pace a Imperiului roman, în epoca împăratului Severus Alexander, în intervalul 222-230.
„Cam în această perioadă se construiește această clădire. Avem elemente și monede în poziții care ne arată că această clădire n-a existat chiar până la sfârșitul dominației romane. Ea s-a prăbușit la un moment dat, nu știm în ce împrejurări între anii 250 și 260. Peste ruinele acestei clădiri s-a mai locuit timp de 10-15 ani”, a adăugat Coriolan Opreanu.
Cercetările au continuat în acest an, arheologii descoperind un element important al clădirii, respectiv intrarea principală, ce conformă ideea de basilică și vecinătatea forului orașului.
„Am avut șansa să descoperim, foarte recent, chiar în zilele acestea, pe latura lungă, o intrare păstrată din fericire relativ bine, o intrare care este formată din două culoare, cu un pinten central având în jur elemente de arhitectură cu profiluri sculptate în calcar local și care ne duce, de la început, deși am dezvelit-o parțial, că era o intrare monumentală, ca un fel de arc de triumf. În fața acestor praguri am găsit fragmente de capitaluri corintice, lucrate în gresie locală. (…) Importanța acestei intrări este mult mai mare decât a încerca să o reconstituim grafic, cum arăta ea în antichitate. Importanța este foarte mare, pentru că deschiderea acestei intrări e evidentă că dădea spre un loc care putea fi o stradă, dar prospecțiile de arată că nu sunt construcții în apropiere și atunci ar putea fi vorba de un spațiu mai mare descoperit, ca un fel de piață. Acesta e foarte probabil să fie piața forului”, a subliniat Opreanu.
Potrivit acestuia, basilica era una din piesele arhitecturale de bază ale unui oraș roman, o clădire de dimensiuni mari, în general, cu aspectul unei hale acoperite, de cele mai multe ori cu două nivele. Ea se afla în imediata apropiere a forului și, de fapt, împreună cu forul forma un ansamblu destinat întâlnirilor cetățenilor orașului roman. În for, pe timp de vară, se purtau discuții politice, se încheiau tranzacții comerciale, se făceau judecăți de către magistratul care administra justiția și același lucru se petrecea în interiorul basilicii pe timp de vreme proastă.
Rezervația arheologică Porolissum este unul dintre cele mai mari și bine păstrate situri arheologice din România. Acest centru militar de graniță a fost stabilit în anul 106, de împăratul roman Traian, pentru a apăra trecerea principală dinspre Munții Carpați (Meseș) spre Dacia Porolissensis. După câteva zeci de ani, Porolissum a evoluat într-un important centru comercial, care facilita schimburile dintre romani și barbari, continuând să prospere vreme de aproape un mileniu după retragerea romană din Dacia, din anul 271.

Alexandru Moldovan

2 Thoughts to “Descoperire importantă în fostul oraș roman Porolissum”

  1. Anonim

    Felicitari acestui arheolog pentru munca depusa. A apărut si la televizor cu aceasta descoperire. Este angajat al Muzeului din Zalau pentru care se pompeaza bani din belsug? Din cate vad, nu.

  2. Anonim

    Banii nu aduc descoperiri, pasiunea, da!

Leave a Comment