De ce iubim România?

          Născut în 1966 în Caracal, Marius Tucă este jurnalist, moderator și om de afaceri român. Din anul 1997, a devenit unul din cei mai apreciați jurnaliști. Succesul la marele public l-a dobândit după ce a lansat TALK-SHOW-UL „Miliardarii de la miezul nopții”. După câțăva ani va schimba numele emisiunii în „Marius Tucă Show”. Emisiunea își încheie existența în preajma alegerilor prezidențiale din 2004. Revine în 2017 cu subiectul „Elodia” pentru câteva ediții, după care se închide definitiv.

În toți acești ani, Marius Tucă s-a dovedit a fi unul dintre cei mai apreciați, mai urmăriți moderatori români. Actualmente, Marius Tucă la postul de televiziune „ALEPH NEWS”, de luni până  vineri de la ora 18:00, poate fi urmărit în emisiunea „Marius Tucă Show”. În 1 Decembrie 2020, tema acesteia a fost intitulată „De ce iubim România?”. Ea s-a dorit și a fost sinonimă cu o declarație de dragoste adusă patriei românești de ziua ei. Invitații au fost Părintele Constantin Necula și Ioan- Aurel Pop, președintele Academiei Române.

Show-ul din 1 Decembrie 2020 de la postul de televiziune „Aleph News”  n-a avut doar o temă neobișnuită, una de sărbătoare, de simțire românească, ci și o inedită desfășurare. Nu a avut niciun dialog, nicio dezbatere asupra temei, ci pur și simplu invitații au fost rugați să enumere motivele pentru care nutresc sentiment de iubire pentru România. Mai mult, nu s-a solicitat celor doi invitați de seamă să-și argumenteze motivele iubirii pentru patria mamă. Pur și simplu cei trei participanți la foarte interesanta și atractiva manifestare sărbătorească și-au expus cu maximă sinceritate și profundă trăire resorturile lăuntrice din care izvorește nobilul sentiment de dragoste pentru România.

          Primul invitat a fost Părintele Constantin Necula, acesta fiind preot ortodox și profesor universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu. Este doctor în teologie și autor al mai multor volume în domeniu, dar și de cărți pentru copii și tineret, traducător. Este cunoscut publicului prin numeroasele sale apariții la conferințe și dezbateri televizate.

          Al doilea invitat a fost profesorul universitar Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.

          În timp ce fiecare participant la emisiune își selecta în gând motivele înainte de a le traduce în cuvinte, moderatorul Marius Tucă își făcea și el cunoscute cu voce tare și cu emoții puternice propriile componente din viața României care îl determină  să aibă pentru ea o iubire fără rest.

Pentru cei care regretă că nu au urmărit această emisiune de colecție a lui Marius Tucă intitulată „De ce iubim România?”, voi reproduce câteva motive  enumerate de Părintele Constantin Necula și de jurnalistul Marius Tucă.

          Așadar, Părintele Constantin Necula iubește țara noastră pentru că:   „iubesc România pentru tot ce are în ea, cu bune și rele, cu zboruri și căderi, e țara în care Dumnezeu calcă pe jos ”;  „Nu cred că raiul nu are ceva românesc”;

„Iubesc România pentru că Manole a ales să moară pe aripi, Ana altar, Manole Icar e cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut ”; „Iubesc România pentru că de fiecare dată când mă întorc, mă întorc acasă”; „Nu toți ne-au lăsat o Românie Mare, dar toți ne-au lăsat o limbă română inalienabilă. E limba în care dacă știi să vorbești, te aude Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne ascultă în  limba română”; „Suntem singura țară care are povești în care Dumnezeu merge printre oameni”; „ Iubesc România și pentru Tudor Gheorghe pentru că m-a învățat poezie cum nu ne învață universitățile de filologie de azi ”; „Iubesc România pentru morții din tranșee…”etc, etc.

          Nenumărate și diverse sunt și aspectele din această țară care-l fac pe Marius Tucă s-o iubească necondiționat, câteva dintre ele: „Iubesc România care s-a zbătut sub comunism și a supraviețuit cu demnitate ”; „Iubesc România pentru toți eroii necunoscuți care sunt în cimitire”; „Iubesc România și pentru că în 1989 oamenii au ieșit în stradă”; „Iubesc România care privește înainte fără mască, curată, luminoasă, deschisă care își arată pe deplin chipul, frumusețea”; „Iubesc România pentru toți ziariștii români care nu s-au vândut niciodată”; „Iubesc România pentru toate icoanele sale, pentru sfinții săi, pentru că a dat-o pe mama, care e o icoană în carne și oase”; „Iubesc România pentru artiștii  săi universali sau nu, actorii, pictorii, sculptorii, toți au făcut ca lumea să fie mai frumoasă”; „Iubesc România pentru oamenii săi…”; „Iubesc România pentru viile sale renăscute, pentru vinul său care se zămislește din toamnă în toamnă”.

Despre modul în care Ioan-Aurel Pop iubește România am scris în articolul „Un apărător al limbii române”, apărut în acest cotidian în luna noiembrie.

Și eu, semnatarul acestui text, sunt un cetățean de rând al acestui binecuvântat  de Domnul pământ românesc. Sunt mândru că sunt român. În cei 50 de ani de muncă la catedră, o preocupare constantă a mea a fost să-i formez pe elevii mei ca viitori buni cetățeni. A fost o formă de a mea de a face ca România să poată fi prețuită deoarece valoarea cetățenilor ei dă valoare țării în care trăiesc.

Bucuria mea este că prin rândurile acestui articol pot și eu să-mi fac parțial cunoscute resorturile intime ce m-au făcut și mă fac să iubesc România și tot ce-i românesc. Pentru a nu supradimensiona articolul, voi sintetiza în două fraze ample aceste motive. Așadar iubesc România pentru că:

  1. Este țara în care s-a născut dorul , doina, „Miorița ”, „Coloana infinitului”, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, în care se joacă călușarii, cresc „codrii de aramă”, oamenii vorbesc o „limbă ca un fagure de miere”, sculptează porți maramureșene, s-a inventat 10-le în gimnastică, s-a construit „Transfăgărășanul”, o biruință a omului asupra muntelui, în care în Cimitirul de la Săpânța învățăm să supraviețuim prin umor, iar în mănăstirile din Moldova aflăm cum putem dăinui prin frumusețile  arhitecturale datorate Meșterului Manole și ajunși în Delta Dunării ne simțim cu adevărat în „Împărăția apelor”.
  2. Iubesc România și pentru etnogeneza poporului său, unul care s-a „născut poet”, deci creativ, inventiv, iar o dovadă a acestor calități este faptul că spiritul creator român a pus umărul la o lume mai sănătoasă (Ana Aslan a descoperit Gerovitalul; Ion Cantacuzino vaccinul antiholeric; Nicolae Paulescu insulina; Victor Babeș a fondat școala românească de microbiologie etc. ) și în domeniul aeronauticii suntem pionieri pe plan mondial (Traian Vuia ne-a demonstrat că putem zbura; Henri Coandă a inventat primul avion cu reacție; Aurel Vlaicu a realizat primul avion cu construcție metalică și mai aproape de zilele noastre prin Dumitru Prunariu avem și noi primul cosmonaut), iar ca noi să avem cu ce scrie despre toate acestea, Petrache Poenaru a inventat stiloul.

 Octavian Guțu

Dascăl de cetire și simțire românească

3 Thoughts to “De ce iubim România?”

  1. Anonim

    Felicitări, domnule Guțu! Minunat articol!
    Ar trebui promovat mai mult acest mod de abordare, mai pozitiv. Și lumea ar fi altfel!

  2. Puscas Constantin Nicolae

    Asa e! Subscriu , adaugand ca iubim Romania si pentru ca am avut un N.Titulescu,inegalabil diplomat si patriot roman, care a sustinut mereu ca directivele politicii externe ale Romaniei trebuie sa fie numai romanesti, iar relatiile dintre state trebuie intemeiate pe baza unei perfecte egalitati. Coloana sa vertebrala, patriotica, a fost „exprimata” fara echivoc cu prilejul Conferintei presei Intelegerii Balcanice din 11 iunie 1936: „Vrem prietenia marilor puteri fara deosebire…Suntem gata sa dam tuturor acestor puteri dovezile concrete…Dar, in schimb, nu vom renunta niciodata in favoarea nici uneia si nici chiar in favoarea tuturor marilor puteri, impreuna, la principiul egalitatii statelor, adica la dreptul suveran de a dispune fiecare de soarta noastra si de a nu primi niciodata o hotarare care sa ne priveasaca, la care noi nu am fi consimtit.”
    Oare o asemenea atitudine are ecoul necesar, azi , acolo unde trebuie? E, fara discutie, o dovada peste timp a unei adevarate iubiri de tara!

  3. Puscas Constantin Nicolae

    Atitudinea lui N.Titulescu e, cu adevarat, dovada unei „iubiri fara rest”!

Leave a Comment