# Să te ferească Sfântu’ să fii nevoit să baţi la uşa vreunui cabinet medical din Spital că tre’ să-ţi pui forţele la-ncercare. Pacienţii, indiferent cât sunt de bolnavi, stau ca praporii în faţa uşii şi-şi etalează care mai de care burdihaniile, fără să se dea un pas într-o parte pentru a-ţi face loc. Nu contează că ai o urgenţă sau că te duci să laşi un simplu carnet de sănătate, ei… Batman, Batman. Ba mai au şi tupeul să se uite chiorâş la tine, crezând că tu ai aceleaşi probleme ca ei şi ai îndrăznit să te bagi în faţa lor.
# Atât de bine se pot simţi copiii, dar mai ales părinţii, după-amiaza, când ies pe platoul din faţa Prefecturii şi văd că la câţiva metri de groapa cu nisip unde se joacă odraslele lor stau, bine, mersi, boschetarii şi duhnesc a băutură. Din când în când te loveşte pe sub nas şi câte un damf de putoare de-şi vine să-ţi verşi maţele, ca să nu mai vorbim de limbajul pe care-l folosesc. Şi uite aşa, ce frumos a trecut o zi cu copilul pe platou! Ne vedem şi mâine.
