# După atâtea ploi, cum au apărut primele raze de soare, „coloraţii” au şi ieşit la muncă. Nu le mai îngheaţă nasul şi picioarele. Nu că ar fi avut ceva baiuri până acum. Aşa că, cei cu întinsul mâinii s-au înmulţit pe străzile urbei mai ceva ca ciupercile după ploaie. Că intri în magazin sau ieşi sau doar te plimbi, eşti agresat de-a dreptul de harnicii „oameni ai muncii”, de toate culorile şi de toate mirosurile. Şi nu-ţi dau pace până nu scot de la tine măcar 50 de bănuţi. Nici măcar uniformele astea locale, bag de seamă, nu le pot ţine ritmul.
# De vreo două- trei zile, totul pare uscat ca în palmă. Că s-a ivit în sfârşit şi soarele ne-a bucurat, însă nu ne-am prea înseninat când în faţa ochilor ne-a apărut aceeaşi faţă neschimbată a urbei, imediat după ieşirea din iarnă. Gropile ca gropile, dar concetăţenii noştri nu s-au dezminţit nici de astă dată. Şi-au aruncat gunoaiele de-a lungul iernii prin spatele blocurilor, pe abia întrezăritele fâşii verzi, că săracele fire de iarbă abia şi-au găsit loc să răsară. Se pare că primăvara nu e ca iarna să vă ascundă vouă mizeriile. Aşa că, prin cartiere, odată cu apariţia soarelui, ţi se arată doar un peisaj de-a dreptu’ de-a plânsu’.
