Nici in car, nici in caruta

Magazin Salajean 3 august 2007 0

Ca fotbalul romanesc e defavorizat si cu greu isi gaseste loc la masa celor puternici, o stim cu totii. Oricat am dori noi, impatimitii balonului rotund si ai dreptugnhiului verde, sportul rege nu poate face exceptie de la starea generala a natiiunii. Investitiile in sport sunt amanate mereu, prioritate avand altele: autostrazi, croieli pe masura UE si parca nici natura nu a mai tinut cu cei din spatiul carpato-danubiano-pontic, punandu-ne la grea incercare in ultimii ani. Toate acestea inghit miliarde de euro, spre invidia sportului, care-si asteapta spasit randul. Sigur ca mai sunt in aceasta tara si oameni care sunt dispusi sa investeasca in sport, insa, din pacate, acestia sunt putini. Fiecare dintre acestia au mai facut cate ceva, un teren artificial, o sala de sport, insa nimeni nu a luat inca taurul de coarne. Nimeni nu s-a gandit ca echipa nationala a Romaniei nu are un teren pe care sa poata sa-si desfasoare meciurile amicale sau oficiale la orice ora, indiferent de anotimpul in care ne aflam. Cine s-ar incumeta in tara asta sa faca o arena, un gazon, o baza care sa ia ochii Europei? Pana si bulgarii, etalonul nostru istoric, au un teren pe care sa-si dispute meciurile indiferent ca e vara sau iarna. Numai ca, vorba aceea iarna nu-i ca vara, iar la noi acest lucru prinde foarte bine. Daca in urma cu cativa ani ne chinuiam sa facem fata norvegienilor pe un teren plin de mocirla sau mai bine zis pe o orezarie din capitala, saptamana trecuta am fost martori la o finala de Supercupa a Romaniei, care s-a jucat pe o plaja care in urma cu ceva vreme era respectiva orezarie. Ce sa mai spunem de cluburile autohtone, daca nici macar echipa nationala nu are un teren pe care sa-si poata disputa meciurile la orice ora. Cum cade o ploicica mai seriosa sau ultima zapada de martie, automat vine si decizia Federatiei. Returul se amana cu inca o saptamana, poate chiar doua, depinde ce-o vrea Bunul Dumnezeu. Asa se intampla de vreo cinci ani si noi continuam sa dam vina pe vreme, nici un moment nu vedem barna din ochiul nostru. Astfel ca, la noi nu e bine nici cum. Vara jucam pe plaja, toamna pe mocirla. Cu alte cuvinte, nu suntem nici in car, nici in caruta. Fara sa dramatizam lucrurile, cred ca unul din motivele ratariilor din ultima vreme la turneele finale o constituie problema terenurilor.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »