Zeci de copii depistaţi cu malnutriţie în Sălaj

Magazin Salajean 7 martie 2011 0

Zeci de copii depistaţi cu malnutriţie în Sălaj

Alimentaţia inadecvată, cu deficit de vitamine şi calciu, sau făcută după ureche sau după indicaţii băbeşti, precum şi o atitudine delăsătoare a mamelor faţă de hrana necesară celor mici au făcut ca zeci de copii din Sălaj să fie depistaţi de medici, în ultimii doi ani, cu malnutriţie protein-calorică. Mai exact, o mulţime de copilaşi palizi şi pirpirii, fără poftă de mâncare, care dezvoltă ticuri motorii şi care pot aluneca în uşoare întârzieri ale dezvoltării psihice, după cum explică specialiştii.

Malnutriţia este o tulburare secundară a creşterii şi dezvoltării postnatale, caracteristică perioadei de sugar şi copil mic şi cauzată de faptul că organismul nu reuşeşte să îşi acopere din exterior necesităţile nutriţionale, fiind obligat astfel să îşi consume ţesuturile proprii. În forme uşoare, boala este specifică ţărilor în curs de dezvoltare, pe când formele severe caracterizează ţările subdezvoltate. Totuşi, în anul de graţie 2011, în statisticile Direcţiei de Sănătate Publică Sălaj numărul micuţilor depistaţi cu această problemă de sănătate creşte de la un an la altul. Astfel, dacă în 2009, erau 32 de cazuri, din care 28 au fost întâlnite la copii sub un an, în 2010 numărul micuţilor diagnosticaţi de medicii de familie cu această boală a crescut la 45, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al DSP Sălaj, Mihai Cheşeli. „Şi în 2010, din totalul de copii diagnosticaţi cu malnutriţie protein-calorică, 36 aveau vârste sub un an. Atât în 2009, cât şi în 2010, cele mai multe cazuri au fost înregistrate în mediul rural. Astfel, anul trecut, din 45 de cazuri, 40 au fost în mediul rural, în timp ce în anul anterior, din total de 32 de cazuri, în mediul rural au fost înregistrate 24”, a declarat purtătorul de cuvânt.

Prunci pirpirii şi slăbuţi

Deficitul de substanţe organice şi calorice afectează în mod evident procesul normal de creştere şi dezvoltare, copiii având greutăţi sub cele normale specifice vârstei. De asemenea, creşterea structurală este o altă caracteristică a acestei boli care, adesea, induce şi deficite de minerale şi vitamine ce cauzează apariţia unor anemii nutriţionale, a rahitismului carenţial etc. Întreg metabolismul acestor micuţi este dat peste cap, apar tulburări funcţionale multiple în ceea ce priveşte tractul digestiv şi în posibilitatea de apărare antiinfecţioasă. Aceşti copii sunt mai expuşi îmbolnăvirilor şi, în formele grave, malnutriţia poate însemna chiar statură mică şi deficit intelectual. În stadiile avansate, cu deficienţe severe şi cronice ale aportului nutriţional, în special în cazurile complicate de infecţii, malnutriţia este o îmbolnăvire severă, putând duce chiar şi la deces.

Prelungirea alimentaţiei la sân – o problemă

Formele medii şi uşoare ale acestei boli sunt determinate de: prelungirea peste vârsta de şase luni a alimentaţiei la sân, fără a se face diversificarea adecvată, repetatele infecţii şi parazitozele intestinale care conduc la repetate diete şi realimentări, erori în prepararea diluţiilor de lapte praf, diversificarea incorectă a meniului celui mic. Problematică este şi alimentarea sugarului mic cu lapte de vacă nediluat, fără aport de hidrocarbonate, ceea ce afectează tulburările de digestie şi absorbţie a substanţelor nutritive (malabsorţia, n.r.). În aceste forme clinice, starea generală a copilului este nesemnificativ influenţată, iar creşterea în lungime nu încetează. Totuşi, corelată cu deficitul ponderal puţin sever, boala creează aspectul de „sugar slab. Mamele trebuie să fie atente la curba ponderală, care este staţionară sau uşor descendentă. Sugarul este palid, ţesutul adipos subcutanat este diminuat pe trunchi şi membre, dar păstrat pe nivelul feţei, iar copilaşul prezintă hipotonie musculară şi, eventual, o uşoară diminuare a maselor musculare. Apetitul copilului poate fi bun, dar poate fi şi scăzut, în cazul în care există o infecţie care să taie pofta de mâncare. Dezvoltarea psihomotorie poate fi uşor întârziată şi pot exista modificări de comportament al sugarului – apatie sau agitaţie, ţipăt, ticuri motorii etc, deşi rezistenţa la infecţii nu este semnificativ scăzută.

Malnutriţia protein-calorică are şi forme severe (grad III sau marasmul, n.r.), dar acestea sunt frecvent întâlnite în ţările subdezvoltate şi mai puţin în rest. În formele grave, boala este rezultanta unor probleme socio-economice majore precum aportul alimentar insuficient şi inadecvat proteino-caloric din cauza unor condiţii naturale, educaţionale şi caracteristici culturale care conduc la interdicţii alimentare nejustificate. Pentru aceşti copii afectaţi de marasm, creşterea în lungime încetează, ajungându-se la hipostatură, există un deficit ponderal important, iar curba ponderală este descendentă sau prăbuşită. Copiii au pielea uscată, palidă, cu leziuni de decubit, în timp ce ţesutul adipos subcutanat este diminuat până la dispariţie, inclusiv la nivelul feţei. Abdomenul este mărit de volum, apetitul este capricios, redus şi frecvent există vărsături şi diaree. Copilaşii sunt expuşi infecţiilor, întrucât sistemul lor imunitar este în colaps, iar de cele mai multe ori, infecţiile sunt respiratorii, digestive şi urinare.

O boală tratabilă

Totuşi, un lucru încurajator este că malnutriţia este o boală carenţială care, când nu este asociată sau complicată de infecţii şi este recunoscută la timp, poate fi tratată, obţinându-se o recuperare completă. Tratamentul formelor uşoare şi medii de malnutriţe protein-calorică se face în funcţie de bilanţul nutriţional individual, majoritatea cazurilor vindecâdu-se prin corectarea dietei şi suplimentarea raţiei calorice. În formele severe, recuperarea include terapie dietetică şi o bună perioadă de covalescenţă, astfel încât creşterea greutăţii şi a taliei să se facă în funcţie de vârsta celui mic.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »