Ultima supravietuitoare de la Ip

Magazin Salajean 16 septembrie 2011 0

Ultima supravietuitoare de la Ip

Miercuri, 14 septembrie 2011, s-au implinit 71 de ani de la asasinatul barbar infaptuit la Ip de trupele hortyste asupra romanilor din localitatea salajeana Ip, in noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940. Au fost omorati, atunci, 157 de romani nevinovati, de la copii si femei insarcinate, pana la barbati in puterea vietii si batrani. Ca in fiecare an, cu prilejul Praznicului Marii Sarbatori a Crestinatatii, Inaltarea Sfintei Cruci, la Cimitirul si Monumentul Eroilor din Comuna Martir Ip, s-au organizat si desfasurat activitati de comemorare a fatelor reprobabile petrecute in urma cu 71 de ani si, mai cu seama, de cinstire a memoriei celor 157 de martiri romani. Printre participanti s-a aflat si Viorica IACOB (nascuta Costelas), domiciliata – acum – in Cozniciu de Jos, la numarul 244, considerata ultima supravietuitoare a evenimentelor de trista amintire de la Ip, in septembrie 1940. Iata dialogul purtat cu domnia sa:

1 De ce va aflati aici ?

2 Sunt aici ca-i sarbatoare si particip la aceste randuieli religioase si militare, ca n-avem voie sa uitam acele cruzimi, c-au turnat chiar var nestins peste ei, in groapa comuna, cand unii mai traiau…Ehe, e mult de povestit, din cat- am auzit de la maicuta si de la tata, dar – pentru ca si mie-mi fac rau sufletului – as vrea sa uit ororile de-atunci si gandurile de-acum. Da`, uite ca nu pot, mai ales cand vine Zaua Crucii. Atunci inima-mi bate cu putere si sufletu` mi-i ravasit de durere, amintindu-mi de cele intamplate semenilor mei, lucru care se putea intampla si cu familia mea si cu mine.

3 Cum adica ?

4 Pai, io, atunci, aveam 11 luni si stiu de la maicuta si de la tata, Dumnezau sa-i ierte !, cum va spuneam, in ce fel am scapat cu viata. Am fugit de-acasa, noaptea spre zaua, dupa ce mama i-o spus lu` tata c-o visat ceva urat si-apoi, s-or auzat puscaturile. Am trecut Barcau` in brate la tata si, pana la calea ferata, prin porumburi spre Cozniciu de Jos, la rude, au tras cu pustile dupa noi.

5 Deci, sunteti o supravietuitoare a acelui asasinat in masa, nu ?

6 Pai da, si ultima. Acum nu mai este alt supravietuitor. Sora-mea Domnica, care atunci avea aproape patru ani, s-o prapadit, fie iertata !, anu` trecut. Is suparata si ca domnu` Gavril Butcovan s-o considerat singuru` supravietuitor de la Ip, scriind si-o carte. Asa-i lumea cateodata, vede stramb… O plecat dintre noi, anu` trecut, chiar pe 14 septembrie, de Zaua Crucii, la 86 de ani. Sa-l ierte Domnu` !

7 Sa-l ierte ! Vad ca sunteti vioaie, trecuta prin scoala vietii. Dumneavoastra ati face fapte ca cele petrecute atunci ?

8 Doamne fereste ! Sant o crestina ortodoxa, cu frica lu` Dumnezau, milostiva si iubitoare de tot ce-i bun, frumos si omenesc. Cum sa fac eu asa ceva ? Nici acum, dupa atatia ani, io nu-nteleg motivu` pentru care o trebuit sa fie puscati si strapunsi cu baioneta atata romani nevinovati la Ip si, `nainte cu patru zale, la Traznea…Io, de Zaua Crucii, tan post negru si vin aici la Monumentu` ridicat pe locul gropii comune, unde-or fost asasinati fara mila ai nostri, ca sa cinstesc cum se cuvine memoria lor, ca-s martiri ai neamului romanesc.

9 In Cozniciu de Jos sunt maghiari ? In ce fel va aflati cu ei ?

10 Acolo nu-s, da` cu cei de- aici, din Ip, ne-am purtat si ne purtam omeneste, fara ura sau razbunari fata de familiile maghiare si cu gandu` la Bunu` Dumnezau, multumindu-I ca ne-o scapat cu viata atunci si rugandu-ne ca astfel de lucruri sa nu se mai intample niciodata pe Pamantu` aista.

11 Sa v-auda Domnul! Va multumesc pentru cele spuse si va urez multa sanatate si o viata cat mai lunga si linistita, alaturi de cele trei fete cu familiile lor si de cei trei nepoti de care mi-ati povestit lucruri frumoase!

12 Si io va multumesc ca v-ati gandit la mine, asa cum v-ati gandit la sora-mea Domnica, Dumnezau s-o ierte !, intelegand faptele care ne-au facut rau, mie si familiei mele. Sa fiti sanatos!

13 Va multumesc!

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »