Trai la stramtoare pe nici 25 de metri patrati

Magazin Salajean 24 septembrie 2008 0

Trai la stramtoare pe nici 25 de metri patrati Doi parinti si baiatul de 16 ani, din Zalau, locuiesc inghesuiti pe nici 25 de metri patrati, in blocul de locuinte sociale C3, din cartierul Dumbrava. Cu baia comuna la capatul coridorului, fara apa curenta sau incalzire, se zbat sa supravietuiasca de la o zi la alta. Au lunar doar 978 de lei din care sa se descurce, bani adusi in casa de tatal angajat la Tenaris-Silcotub. Mama lucreaza cu ziua, cand gaseste, astfel ca venitul pe care pot sa conteze este foarte mic. In prag de sezon rece, femeia este roasa de griji: cum va incalzi locuinta la iarna?

Familia Recean locuieste in blocul C3 din 2001. Au primit in urma cu 7 ani o locuinta in acest imobil si au incercat sa isi croiasca un trai. Un trai care nu depaseste, insa, 25 de metri patrati. Stam aici din 2001, trei persoane intr-o camera, asta-i tot ce avem ca si locuinta. Baie n-avem, bucatarie n-avem. 6/4 metri, asta-i tot spatiul. Baia e comuna, apa aducem de la baie. Am vrut sa bag apa, dar nu am cum, ca atunci ar trebui sa arunc mobila afara, spune Ibolya. Femeia spala vasele intr-o oala, pe o masa deasupra careia are improvizat un raft unde tine sticla de ulei si cateva cutii cu condimente. Dupa ce aseaza farfuriile la uscat, merge sa arunce apa din oala in baie, iar conditiile din grupul sanitar o intristeaza si mai tare. Pe nimeni nu intereseaza cum traim. Aici avem apa, acolo sunt toaletele comune. Asta e baia noastra, in mizeria asta, spune femeia.

Conditii mai bune nu au cum sa-si incropeasca, mai ales ca bruma de venit pe care o au e de doar 978 de lei, in fiecare luna. Sunt bani pe care ii castiga Gheorghe, capul familiei, angajat la Tenaris-Silcotub. Barbatul este bolnav de diabet si are grasime la ficat, dar nu se poate pensiona pe caz de boala: pensia este prea mica pentru a se descurca toti trei.

Cea mai mare nevoie a noastra ar fi o locuinta noua. Barbatul mi-e bolnav de diabet si grasime la ficat, dar asa bolnav cum e, merge la lucru. A vrut sa se pensioneze de boala, dar atunci cu ce mai traim? Pensia de boala e foarte mica. Asa bolnav cum e, trebuie sa mearga la lucru, sopteste mama, intoarsa intre oalele din bucataria improvizata.

Incalziti la aragaz

Situatia familiei este cu atat mai grea cu cat vine iarna, iar incaperea in care stau nu are incalzire. Cei trei se incalzesc de la flacarile aragazului. Nici nu poate fi vorba sa isi puna o soba, din cauza spatiului si asa foarte redus. Ne incalzim la flacarile aragazului. Nu am unde sa imi bag soba, ca locul e ocupat de un fotoliu-pat pentru copil. Daca scot fotoliul, copilul unde doarme? Pe jos? Unde sa-l pun? Nu am unde, povesteste, parca mai mult cu ea, Ibolya. Ca si in atatea alte zile, masoara iar incaperea din ochi, cautand, poate, o solutie de a muta mobilierul astfel incat sa incapa inauntru si o soba. Pentru ei, chiar si una ar fi o speranta ca iarna care vine nu va fi la fel de grea ca si cele din anii trecuti. Cum, insa, solutia pe care o cauta nu se arata nicicum, femeia scutura din umeri, lepadandu-se de o iluzie. Revine la mescioara din colt si ridica materialul decolarat ce o acopera. Sub masa stau pitite doua butelii de aragaz. Am aici doua butelii si cu astea ma incalzesc. Ele sunt tot ce avem. Pentru altii, incalzirea costa doar 20 de lei pe luna, dar noi platim pe butelii pana la 100 de lei. E mult pentru noi, dar ce sa facem? Nici in frig nu putem sta. Asta e, daca aici nu avem gaz metan, spune mama.

Se spala in covata

Vecinii cunosc situatia grea pe care o are familia Recean. Ii vad de ani intregi intinzand rufele la uscat pe coridor sau asteptand la usa, cand unul din ei trebuie sa se spele, in covata. Ii cunosc de 6 ani si jumatate. Sunt vecina cu ei. Sunt trei persoane, din care un copil de 16 ani. Cand se spala mama, ii scoate afara, cand se spala sotul, ii scoate afara. Se spala in covata. Chiar si asa, nu au de unde sa ii ajute, fiindca nici situatia lor nu este roz.

In cei 7 ani de cand sta in blocul C3, familia a facut de mai multe ori cerere la Primaria Zalau, pentru o alta locuinta, dar au fost amanati mereu. Locuinta sociala in care stau acum e tot ajutorul pe care autoritatile locale l-au putut da in acest caz. Ioan Barburas, inspector in cadrul Directiei de Asistenta Sociala Comunitara a Primariei Zalau, spune ca se cunoaste problema familiei Recean si ca tocmai de aceea au primit repartitie in imobilul din Dumbrava. Familia Recean este o familie cu probleme, fapt pentru care a primit o locuinta sociala in blocul nostru de locuinte sociale C3, din cartierul Dumbrava. Mai mult, insa, nu se poate face.

Parintii si copilul de 16 ani, insa, spera. Viseaza la o alta locuinta, in care sa nu mai stea claie peste gramada. Saptamana viitoare, sotul meu e schimbul II si va merge iar sa faca cerere la Primarie, poate primim si noi alta casa, spune mama, cu o licarire de nadejde in ochi.

Intre timp, se apuca sa faca mancare. E trecut de orele amiezii si masa trebuie sa fie gata pe cand se vor intoarce copilul de la scoala si Gheorghe de la serviciu. In blocul cu zugraveala cazuta si geamuri sparte, coridoarele raman intunecoase si goale. Femeia a intrat in casa, ca si celelalte vecine care mai intindeau rufe pe un uscator. In fata blocului, un copac ce-si pierde trist din frunze. Anunta toamna si apoi iarna cu frigul de care familia Recean va incerca sa scape si in acest la flacarile aragazului, in acelasi spatiu stramt de nici 25 de metri patrati.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »