Sprijin pentru dependenţii de alcool, în cadrul primului grup al alcoolicilor anonimi

magazinsalajean 5 martie 2013 1
Sprijin pentru dependenţii de alcool, în cadrul primului grup al alcoolicilor anonimi

Primul grup al alcoolicilor anomini din Sălaj s-a constituit, în urmă cu puţin timp, la Zalău, unde o mână de voluntari care activează în cadrul Centrului Sf. Nicolae al Asociaţiei Filantropia Porolissum fac eforturi importante, alături de specialişti din Cluj, pentru a-i readuce pe drumul cel bun pe cei afectaţi de boala alcoolismului.

Alcoolismul este o boală. Chiar dacă cei afectaţi de el nu recunosc decât foarte greu acest lucru, alcoolismul este o boală, la fel ca diabetul sau TBC-ul. O boală care, aşa cum spun cei care suferă de ea dar au ajuns să o stăpânească, se poate trata dacă accepţi că eşti neputincios în faţa alcoolului şi crezi că există o putere superioară care te poate salva. Despre toate acestea vorbeşte grupului de alcoolici anonimi din Zalău, de trei ori pe săptămână, un fost alcoolic – să-i spunem Mihai, pentru că numele chiar nu contează – actualmente „consilier de egal” al unui Centru din Cluj-Napoca ce se ocupă de problema dependenţilor de alcool. Înainte de ultima întâlnire a alcoolicilor anonimi de la Zalău, Mihai şi-a făcut timp să vorbească despre acest viciu unui grup de copii pe care preotul Ioan Avram îi strânge săptămânal la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, pentru ale „preda” lecţii de viaţă ortodoxă şi nu numai.
E o după-amiază rece şi mohorâtă de sfârşit de februarie. O lumină slabă, dar caldă se răsfrânge pe pereţii nefinisaţi ai bisericii, învăluind totodată un mic grup de copii ce au format din scaune un semicerc în jurul celui care le va vorbi astăzi despre un viciu cu efecte devastatoare: alcoolismul. Talentul de narator al lui Mihai captează atenţia copiilor încă de la primele cuvinte.
„Eu sunt consilier de egal, ceea ce înseamnă că eu am aceeaşi problemă pe care o au cei pe care încercăm să-i ajutăm, adică sunt alcoolic, deci sufăr de această boală
Acoolismul este o boală. Este o boală ca şi diabetul, ca şi TBC-ul. Este o boală cronică. Din nefericire nu este vindecabilă, însă este tratabilă. Datorită acestui program în care lucrez, am reuşit şi eu să mă recuperez şi să intru în acest tratament, pe care trebuie să îl fac până voi muri, pentru că dacă întrerup cumva tratamentul, şansele de a bea din nou sunt foarte mari. Eu nu am băut de nouă ani de zile, nici măcar bere fără alcool. Doamne fereşte, acuma să ajungă în organismul meu o bere sau un păhăruţ de tărie. Se declanşează din nou boala şi încep să beau din nou, poate chiar până mor”, povesteşte Mihai.
Viaţa sa pare desprinsă dintr-un roman trist, dar revoltător de adevărat. Şi asta pentru că tot ce le spune micilor săi ascultători este adevărat până la ultima literă. O viaţă dominată de boala alcoolismului, ce l-a dus pe eroul principal de la o familie cu trei copii şi un loc bun de muncă, până la piederea a tot ceea ce avea mai drag, ajungând să trăiască pe malul unui lac, într-un cort: „La 20 de ani eram alcoolic deja. Sunt convins acum, gândindu-mă înapoi. Îmi aduc aminte că dacă beam un pahar nu mă mai puteam opri. Îmi trebuia neapărat să mai beau. E adevărat că pauzele între beţii erau mai mari, în perioda respectivă. La 20 de ani trăgeam câte o beţie la 3-4 luni odată. În rest, mai consumam, dar nu mă îmbătam. Eram la faza de început a bolii, când încă mai există un oarecare control asupra consumului de alcool. Pe măsură ce timpul trece, acest control dispare încet, încet şi se instalează boala la modul serios. M-am căsătorit la 20 de ani. Am trei copii mari. Soţia, după 11 ani de căsnicie, a divorţat. Eram cu sticla pe masă, a venit cu copiii de mână şi m-a întrebat: Ce alegi? Ne alegi pe noi sau alegi nenorocita aia de sticlă. Şi cum eram deja băut i-am spus: Ia-ţi copiii şi du-te să nu te văd! Eu vroiam să beau atunci şi eram convins că n-o vrea nimeni cu trei copii. A plecat, nu a glumit. A intentat divorţul, am divorţat, am început să beau şi mai mult, şi mai crunt. N-au mai trecut decât trei sau patru ani după divorţ şi m-au dat afară de la serviciu. Degeaba eram după 17 ani de muncă în acelaşi loc. Vă daţi seama că eram prieten cu toţi. Degeaba, pentru că atunci când aveau mai mare nevoie de mine eram beat sau nu mă găseau şi nu se putea aşa. Aşa că, iacătă, am ajuns fără familie, fără serviciu, fără casă. Am avut un prieten care mi-a dat un cort. Am locuit trei ani de zile pe malul unui lac din Cluj, am umblat prin containere, am fost boschetar. Până acolo m-a dus boala. Nici atunci nu recunoşteam că problema era a mea. Soţia precis m-a părăsit pentru că şi-a găsit pe cineva, de la lucru m-au dat afară pentru aveau să angajeze probabil ceva rude, lumea e plină de tâlhari, bandiţi, toată lumea era vinovată, în afară de mine. Singura mea problemă era că trebuia să beau. Aşa vede alcoolicul şi din cauza asta reuşeşte să-şi dea seama foarte greu că are probleme”.
Salvarea sa a venit în 2002, când un misionar ortodox american a venit la Cluj şi l-a inclus în programul Minesota, care se ocupă cu recuperarea adulţilor privind dependenţa de alcool, pe toate planurile unde boala afectează omul: bio-psiho-socio-spiritual.
Biologic, produce boli precum ciroză, pancreatita, cancerul stomacului, demenţa alcoolică. Psihologic, cel mai puternic e afectat creierul, ce este deteriorat, ducând la boli psihice sau epilepsie. Din punct de vedere social, duce la pierderea familiei, locului de muncă, alcoolicul ajungând la izolare. Spiritual, credinţa este singura soluţie.
„Este o boală de natură spirituală şi rezolvarea este tot spirituală. Primul pas este acela ca trebuie să accepţi că eşti neputincios în faţa alcoolului şi că nu mai eşti stăpân pe viaţa ta. Pasul doi: cred că există o putere superioară care îmi poate reda sănătatea mintală. Pasul trei: am admis să-mi predau viaţa şi voinţa în mâinile lui Dumnezeu. Sunt paşi de evoluţie spirituală şi cel mai bine stau în abstinenţă când fac pasul 12, adică atunci când vorbesc despre această boală şi încerc să-i ajut pe alţii să intre în abstinenţă şi să-şi recupereze viaţa. (…) Nu este greu să te opreşti din băut. Este greu să nu te apuci din nou. Ori noi tocmai acest lucru învăţăm în acest program: cum să facem să nu ne apucăm din nou, adică cum să facem faţă vieţii fără să ne atingem de acel prim pahar, pentru că ăla este pericolul cel mare. Secretul recuperării este onestitatea, o minte şi-o inimă deschisă”, precizează actualul consilier de egal.
Alcoolul nu este singurul viciu, aşa că la întâlnirea de la biserică a fost prezent şi un tânăr care le-a prezentat copiilor câteva aspecte privind dependenţa de jocuri de noroc, sfătuindu-i pe aceştia să stea departe de sălile de jocuri şi casinouri.
Lecţia pentru copii este urmată de întâlnirea lui Mihai cu grupul de alcoolici anonimi. „Bolnavii” se retrag discret într-o încăpere a bisericii, unde consilierul clujean le va vorbi, iar şi iar, pentru a-i îndemna să urmeze calea „Minesota” sau pentru a-i convinge să rămână abstinenţi.
„La Centrul nostru, unde lucrează numai voluntari, am reuşit să constituim, de circa trei luni, primul grup al alcoolicilor anonimi, cu sprijinul unui Centru similar din Cluj Napoca şi al Episcopiei. Avem circa cinci-şase persoane care vin constant. Au mai fost care au venit, dar au renunţat, uneori vin şi persoane noi. Am avut şi doi dependenţi de jocuri de noroc. Ne ajută foarte mult prezenţa lui Mihai, pentru că le vorbeşte pe limba lor. Mergem cu el şi la psihiatrie şi la un centru social din de urgenţă din Zalău, pentru a le vorbi dependenţilor de acolo, iar mai nou vom începe să mergem şi la bisericile din oraş”, afirmă Alina Blaj, o profesoară ce a renunţat la jumătate de normă în învăţământ pentru a munci, ca voluntar, pentru a-i ajuta pe alţii să facă faţă adicţiilor precum alcoolul, jocurile de noroc sau drogurile.
Deşi grupul din Zalău este relativ recent, rezultatele au apărut deja. Un alcoolic cu gânduri de sinucidere ce ajunsese să nu mai poată mânca din cauza consumului excesiv de alcool a fost salvat şi se menţine în abstinenţă de două luni.
Alina vrea să fondeze şi un grup al co-dependenţilor, în care să intre cei din familiile persoanelor dependente. „Vrem să mergem în şcoli, pentru ca acei copii cu probleme în familie să-şi înţeleagă mai bine părinţii”, spune profesoara.
Cei care au probleme cu alcoolul şi vor să afle mai multe despre cum se poate ţine sub control această dependenţă, dar şi co-dependenţii sau cei dependenţi de jocuri de noroc sau chiar droguri, pot lua legătura cu Alina Blaj (telefon 0749.436.306), pot merge la Protopopiatul Ortodox sau la Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Zalău.

Sebastian Olaru

Comentarii

comments

Un Comentariu »

Comentariile venite din partea voastra cu privire la articolele prezentate pe website-ul nostru sunt apreciate de autorii materialelor si de ceilalti utilizatori, daca sunt exprimate intr-un limbaj decent. Ne rezervam dreptul sa nu publicam sau sa inlaturam de pe magazinsalajean.ro acele mesaje/comentarii/opinii licentioase (injurii, cuvinte obscene si atacul la persoana).

  1. anonim 6 martie 2013 at 08:41 - Reply

    Bravo initiatorilor!

    Este mare nevoie de astfel de oameni deoarece in societatea noastra sunt multi dependenti de alcool si de jocurilor de noroc. Din pacate uni au ajuns la sinucidere.
    Sper si doresc ca aceste persoane dependente sa-si recunoasca slabiciunea si sa aiba curaj sa ceara ajutor acestor oameni care sunt dispusi sa-i asculte si sa-i ajute. Este singura lor sansa de a se vindeca. Familiile lor ii iubesc si au nevoie de ei, dar ii vor sanatosi, altfel viata lor si a celor din jur este un dezastru.

    Doresc mult succes initiatorilor acestui grup!
    Este mare nevoie de voi, sa fiti siguri de acest lucru.

Lasa un Raspuns »