Primim la redacţie: Nu înţeleg!

Viorel Tăutan

Negarea înţelegerii corecte şi implicit eficiente, întâlnită ceva mai frecvent în urmă cu oarece timp în cadrul relaţiilor dintre magistru şi unii dintre discipoli, şi-a extins arealul în actualitate, din cauza bulversării vieţii social-politice, cred. Mi-e dat să aud cu o frecvenţă sporită această expresie şi mă determină să zâmbesc. Eterogenitatea tonalităţilor în care este pronunţată/cântată mi-l readuce în memorie pe Brânzovenescu, „năucul” personaj caragialian, în impresionanta interpretare a lui Mircea Diaconu, sub direcţia scenică a ilustrului maestru Liviu Ciulei.
Eu însumi sunt puternic marcat de uimirea care-mi concasează de vreo câţiva ani încoace viaţa. Ar fi interesant, gândesc, să încep un serial publicistic având drept temă această expresie, comună la urma urmei. Dar pentru că nedumerirea care mă arde cel mai puternic, fiind cvasi-recentă, este generată de contradicţia real-ideal, cer îngăduinţa să mi-o exprim. Îmi sunt impuse trei situaţii cărora este dificil să le fac faţă din cauza stufoşeniei şi inconsecveţei legilor emise şi (dez)ordonate de către succesivele foruri legislative ale ultimilor 22 de ani.
NU ÎNŢELEG de ce trebuie să restitui în anul de graţie 2012 către APIA suma de aproximativ 940 de lei, primită pentru o suprafaţă de păşune declarată în 2009 curată, prin teledetecţie, constatâdu-se că, după o perioadă de trei ani, prin aceeaşi metodă,via satelit, pe acea suprafaţă au apărut şi s-au dezvoltat specii de vegetaţie spontană. Cu atât mai mult cu cât din 2010 respectiva porţiune de teren nu-mi mai aparţine. Sau tocmai de aceea? S-ar fi cuvenit, nu-i aşa, ca onor angajaţii foarte bine retribuiţi ai respectivei instituţii să mă avertizeze că-mi oferă suma de mai sus sub formă de împrumut pentru o perioadă de trei ani, ca să-mi reglez şi eu bugetul perioadei următoare, în aşa fel încât acum să nu fiu obligat la un efort financiar intempestiv.
NU ÎNŢELEG de ce CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII mi-a reţinut abuziv în vara lui 2012 suma de 269 de lei sub motivul că în 2010 nu mi-a fost reţinută contribuţia la asigurările sociale de sănătate asupra pensiei din venituri pe care le-am realizat pe lângă drepturile băneşti din pensie. Acum de unde să ştiu că s-a întâmplat chiar aşa? Cine trebuia să calculeze şi să facă respectiva reţinere? Am eu vreo vină? De ce trebuie să plătesc pentru greşelile sau neglijenţa unor funcţionari incompetenţi, care nu sunt conduşi, verificaţi, supravegheaţi etc. cu oarecare competenţă? Asta nu înţeleg!
Să înţeleg, totuşi, că astfel contribui şi eu la astuparea unor găuri din bugetul ţepuit al ţării?
Dar ce este mai grav, NU ÎNŢELEG de ce primarii de după 1991 ai comunei Năpradea, nu şi-au cunoscut „parohia”, indiferent de statutul lor politic. Atunci când au fost solicitaţi să-mi restituie moştenirea lăsată de părinţii mei, cu acte în regulă, au tergiversat sistematic aplicarea legii, încât am fost nevoit să obţin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, la rândul ei nerespectată, invocând motivul că nu recunosc terenul după vechile hărţi cadastrale şi că nu ştiu pe aceia care s-au înfruptat din proprietatea părinţilor mei. Convingerea mea este că îi ştiau. Erau în cârdăşie cu aceştia, pentru că făceau parte din protipendada socială şi politică a comunei, iar terenul respectiv este situat în lunca Someşului („cel mai bun pământ”, afirmă cunoscătorii). O bună parte a suprafeţei respective a fost „oferită” de către unul dintre primari ginerelui său care era angajatul unei firme de valorificare a pietrişului. Celelalte suprafeţe au fost împărţite frăţeşte între funcţionari ai primăriei şi urmaşii celor doi veri buni de-ai mamei mele. Drept pentru care am bătut de nenumărate ori drumurile atâţia ani către satul bunicilor mei ca să obţin ceea ce mi se cuvenea de drept, iar acum sunt în situaţia să afirm: NU ÎNŢELEG de ce!