Oameni care au fost

Magazin Salajean 11 septembrie 2008 0

Oameni care au fost

Octombrie 1976, Hida, dupa un pasionant meci de fotbal, cele doua echipe Unirea si Nazuinta la raportul pazei de protocol; in mijloc, randul 3, cel mai bun om al echipei – Eugen Teglas. Arbitri: Krasovski si Kaminski (Polonia?). La Nazuinta au evoluat si cei aflati astazi in lumea umbrelor: Ionel David, Ioan Muresan, Adrian Velichi, Traian Igret, Valer Suciu, de la Crucea Rosie (alt plecat dincolo) ca fost responsabil cu ajutoarele de dupa meci), oameni care au fost.

Eugen Teglas (1946 – 2008)

La inceput de luna Cuptor 2008, intr-o rezerva de la etajul 6 al Spitalului din Zalau, pe un pat asezat cu perna la fereastra, si-a trait ultimele clipe profesorul si ziaristul Eugen Teglas; dupa o lunga si grea chinuire. Chinuire pentru ca boala i-a macinat, fizic, trupul, iar gandul ca se… duce i-a frant inima, i-a ros cate ceva din suflet, zi de zi… Atunci i se tulburara ochii, ii inchidea, ii deschidea si-i indrepta spre geam. (A plans o stea-ntr-o streasina de casa/ Si toata noapte-a plans un om la geam…).

Doamna Lenuta, devotata sotie, care i-a fost aproape ziua si noaptea insotindu-i durerile si chinul, incurajandu-l, minut cu minut, chiar si atunci cand nu mai era nici o speranta, si ea insasi parca nu mai avea nici o putere, mi-a spus cum, in ultimele zile bune, ii povestea insistent doar despre locurile si oamenii copilariei din Var, despre vecini si parinti, vacantele studentiei pe Valea Somesului…

Pesemne, atunci cand corabia fiecarui muritor se apropie pe tarmul pe care l-a parasit la nastere, inainte de acostare, acesta mai slabeste viteza, inalta privirea, sa vada de unde a plecat in urma cu ani… apoi vine furtuna! Intunericul.

L-am cunoscut pe ziaristul Eugen Teglas in anul 1970, atunci cand, intr-o zi, a intrat in Redactia ziarului Nazuinta, iar Valer Hosu ne-a facut cunostinta cu noul nostru coleg. S-a prezentat scurt: Teglas! Si, de la inceput, a batut un record – era cel mai inalt din redactie! Apoi au venit si altele: mereu nelinistit; se deplasa rapid, nu te puteai tine de el pe strada, in caz de neatentie te… pierdea. Curand, insa, aceeasi rapiditate va fi un ajutor pentru noul nostru coleg care va deveni din ce in ce mai operativ in documentarea pe teren, redactarea si predarea articolelor. Rapid va intra pe linia secretelor gazetaresti: puterea de a sesiza ceea ce altii n-o fac, curiozitatea de-a sti primul ceva… ce e important, informatia si studiul permanent… cu vremea, nu multa, a devenit ziarist recunoscut de… cititori. Dar, mai ales, a devenit un om de echipa. A ajuns sa poata scrie, in scurt timp, folosind toate mijloacele gazetaresti, de la obisnuita si nebagata in seama stire (si, Doamne, greu se scrie o buna stire), pana la cele mai pretentioase reportaje sau anchete. Era rezultatul ostenelilor sale, dar si a modului de a concepe si face gazetarie al majoritatii celor din redactie. Nazuinta, oricine si orice mi-ar spune, a fost o scoala pentru cei chemati sa faca ziaristica.

Eugen Teglas se tragea dintr-o familie de tarani din Var – Jibou; Fabian, tatal sau, era cantor la biserica, iar diecita o femeie de isprava care a alergat mult pana sa-si vada feciorii – pe Eugen si pe Ioan – cu carte; ea se ocupa cu sectia invatamant in casa, chiar daca barbatu-i era diac; el era si mare mester, facea case, asa ca el era cu finantele.

Eugen a urmat liceul la Jibou si Filologia la Baia Mare si Cluj. A functionat ca profesor de Limba romana la scoala din Galgau-Almasului, inainte de a veni la redactie. Impreuna cu neuitatul nostru coleg, profesorul Valentin Daraban, ajutati si de faptul ca eram vecini, o buna bucata de timp am format un trio, care, cat pe-aci, era sa se impuna pe toate planurile! Ajutati fiind de cel care ne-a-ndulcit atatea clipe cu snoavele si calambururile sale-n redactie, in documentare – pe teren etc. (m-am referit la fotoreporterul Ionel David). Ani la rand am format front comun cu ing. Avram Pop, ajutandu-l in organizarea Clubului de la Bocsa. Neuitate vor ramane sezatorile Nazuintei de la Buciumi, Hida, Meseseni, Simleu Silvaniei, intalnirile cu gazetarii din Bistrita, Cluj, Baia Mare, Oradea, partidele de fotbal de la Hida, devenite traditionale, cu ocazia Zilei Presei.

… Prilej de reflectii si melancolii dupa 40 de ani de la aparitia Nazuintei la Zalau, pe care i-a trait si Eugen Teglas.

Opresc gandurile aici. El nu mai e! Valentin s-a dus de cativa ani, era finul sau. Doamne cate s-ar putea spune despre dialogul purtat la ore de varf intre nas si fin!

Din trio-ul de odinioara am ramas eu! Si absenta lor care doare.

Ii urmaresc din umbra. Despartirea e doar vremelnica.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »