Ghid practic pentru divorţ

magazinsalajean 23 august 2012 0
Ghid practic pentru divorţ

1. Noţiuni

Divorţul – un moment dificil
Divorţul este un moment dificil în viaţa unui om, un moment de răscruce care cu greu poate fi trecut. De aceea este important să se reflecteze adânc înainte de a lua o astfel de decizie şi numai în cazul în care nu mai există nicio cale de a restabili echilibrul şi armonia în cadrul mariajului, este indicat să se recurgă la desfacerea căsătoriei.
Aşa cum încheierea căsătoriei se pronunţă numai prin acordul părţilor, aşa se face ca şi pentru desfacerea căsătoriei este nevoie de exprimarea dorinţei oricărui soţ, fiecare soţ având dreptul să solicite acest lucru. Aşa se face că un divorţ se poate pronunţa:
• fără a se stabili o culpă, atunci când se desfăşoară procedura simplificată a divorţului prin acord, prin cererea ambilor soţi
• din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, la cererea celuilalt soţ
• din culpa comună, la cererea unuia dintre soţi
• la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin doi ani
• la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei

Motive de divorţ
Codul Familiei prevede ca legământul căsătoriei se poate desface atunci când datorită unor motive temeinice relaţiile dintre soţi sunt grav afectate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Codul Familiei nu specifică care sunt motivele temeinice în baza cărora se poate cere desfacerea căsătoriei prin divorţ, cu excepţia celor prevăzute de articolul 38, alineatul 2.
Experienţa practică judiciară a demonstrat că cele mai frecvente motive de desfacere a căsătoriei sunt:
• Infidelitatea conjugală
• Actele de violenţă şi injuriile grave
• Părăsirea domiciliului conjugal de către unul dintre soţi
• Viciul beţiei
• Starea sănătăţii ce face imposibilă continuarea căsătoriei
• Existenţa unor nepotriviri de ordin fizic ce afectează raporturile conjugale

Tipuri de divorţ
I. Divorţ de comun acord
Divorţul de comun acord reprezintă varianta cea mai scurtă, facilă şi elegantă modalitatea de a încheia o căsătorie.
Condiţii ce trebuiesc îndeplinite pentru a putea divorţa de comun acord:
• până la data cererii de divorţ a trecut cel putin un an de la data încheierii căsătoriei;
Instanţa va respinge acţiunea dacă cererea de divorţ prin acordul părţilor se va introduce mai devreme de un an.
• să nu existe copii minori rezultaţi din căsătorie (nu dintr-o altă căsătorie)
În cazul divorţului prin comun acord nu se administrează probe cu privire la motivele de divorţ, nu se audiază martori, căsătoria se încheie fără a se stabili cui aparţine culpa. Hotărârea obţinută prin pronunţarea divorţului prin acordul părţilor este definitivă şi irevocabilă în ceea ce priveşte soluţia divorţului.
II. Divorţ din motive temeinice
Dacă divorţul nu poate fi prin acordul comun al părţilor, atunci unul dintre soţi (reclamantul) va înainta o cerere de divorţ instanţei competente impotriva celuilalt soţ (pârât). Pârâtul poate formula şi el cerere de divorţ.
Condiţii necesare pentru a se pronunţa divorţul din motive temeinice:
• Existenţa unor motive temeinice
• Acestea să fi vătămat grav raporturile dintre soţi
• Continuarea căsătorie să nu fie posibilă
II a. Divorţ din culpă comună
În cazul în care condiţiile prevăzute de Codul Familiei pentru divorţ prin acord (de exemplu există copii minori rezultaţi din căsătorie) iar soţii să fie de acord asupra tuturor aspectelor importante incluse în cererea de divorţ, precum:
• Încredinţare copii
• Nume după divorţ
• Pensie de întreţinere
În această ipoteză, soţii vor putea cere desfacerea căsătoriei prin divorţ din culpă comună, şi vor solicita ca probe, acte şi un martor comun.
II b. Divorţ din culpă exclusivă a unuia dintre soţi
În situaţia în care nu este posibil divorţul prin acord sau divorţul din culpă comună, reclamantul va trebui să dovedească cu probe atât culpa pârâtului căt şi faptul că raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu este posibilă. În cazul divorţului din culpă exclusivă a unui soţ se vor audia martori şi se vor folosi ca probe înscrisuri sau alte mijloace.

Partajul bunurilor
Partajul bunurilor comune obţinute în timpul căsătoriei se poate face concomitent cu divorţul, dacă cei doi soţi solicită acest lucru. Partajul se poate realiza însă şi după obţinerea hotărârii de divorţ.

Cum se face împărţirea?
Conform Art. 31 din Codul Familiei reprezintă bunuri proprii ale fiecărui soţ:
• bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei;
• bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune;
• bunurile de uz personal şi cele destinate profesiunii unuia dintre soţi;
• bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de investiţii şi inovaţii, precum şi alte asemenea bunuri;
• indemnizaţia de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
• valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Împărţirea bunurilor comune se va face prin înţelgerea soţilor sau, dacă nu se întâmplă acest, prin hotărâre judecătorească pe baza dovezilor şi a susţinerii punctelor de vedere ale celor două părţi. Instanţa va stabili astfel cota-parte a fiecărui soţ proporţional cu contribuţia sa la dobândirea şi conservarea bunurilor.
Important! În stabilirea aportului fiecărui soţ la dobândirea bunurilor se va lua în considerare şi munca femeii pentru creşterea copiilor şi pentru îngrijirea gospodăriei.
Printre probele folosite în procesul de partaj, pot fi:
• contracte
• facturi, chitanţe, documente fiscale
• martori

2. Legislaţia aplicabilă

Principalele texte de lege care reglementează divorţul sunt Codul Civil şi Codul Familiei.
Cele mai importante prevederi legate de divorţ se regăsesc în Codul Civil, CARTEA II – Despre familie, Capitolul VII – Desfacerea căsătoriei, Art. 373 şi următoarele.
3. Întrebări frecvente

Cât costă un divorţ?
În general, costurile unui divorţ sunt reprezentate de:
• Taxa de timbru divorţ – 39 lei
• Onorariu avocat
Dacă divorţul se realizează concomitent cu procesul de partaj, se mai includ următoarele costuri:
• Taxa timbru partaj
• Costuri expertize partaj
• Costuri de legalizări judecătoreşti, notariale (dacă este cazul)
În general, onorariul avocatului variază în funcţie de complexitatea cazului.

Cât durează un divorţ?
În funcţie de complexitatea cazului dar şi de tipul de divorţ (dacă este prin acordul părţilor sau nu, dacă divorţul se judecă odată cu partajul sau nu, s.a.), divorţul se pronunţă în medie între 2-6 luni, dar poate dura şi mai mult în funcţie de instanta de judecată.
Dacă soţii se înţeleg cu privire la împărţirea bunurilor, judecarea partajului concomitent cu divorţul, adaugă în general doar 1-2 luni la termenul de finalizare al procesului.

4. Concluzii

Divorţul este un moment dificil în viaţa unui om, ce implică numeroase schimbări de proporţii majore. Deciziile care sunt luate în acest moment vor avea impact asupra restului vieţii, de aceea este important să aveţi un specialist care să vă fie alături şi care, pe baza experienţei, sale vă va îndruma în cadrul acestui proces, pentru ca schimbările ce vor urma divorţului să fie în avantajul dumneavoastră.
Asistenţa unui avocat pe parcursul procesului de divorţ sau partaj, este mai mult decât recomandată, acesta putând să vă ofere serviciile de specialitate necesare pentru obţinerea unei hotărâri de divorţ şi de partaj în mod corect.
(P) Av. Marius Coltuc

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »