Drept la replică

Văzând articolul dvs. din 04.04.2014, precizez că “Referatul-sinteză privind starea de sănătate a angajaţilor Primăriei Zalău” nu l-aţi obţinut de la mine şi solicit drept la replică.
1.Legislaţia de Medicina Muncii a existat şi în perioada comunistă, dar în acea perioadă legislaţia era pusă în aplicare în funcţie de dorinţele activiştilor de partid, care erau “pricepuţi” în orice domeniu de activitate. Astfel, când subsemnatul, eram tânăr medic de Medicina Muncii (anul 1982), am participat la o şedinţă lărgită la Mina Sărmăşag unde am arătat că în sectoarele Minei Sărmăşag se perforează uscat cu mare generare de praf silicogen. Această perforare uscată era unică în toată lumea, până şi regimul rasist din Africa de Sud a acceptat perforarea umedă, cu jet de apă ataşat perforatorului tocmai pentru a reduce numărul silicozelor la muncitorii negri din acea ţară.
Pentru ca organele de conducere de la mină şi de la partid să poată raporta producţii record, nu au acceptat perforarea umedă. La acea şedinţă am arătat că la momentul respective existau peste 200 de fibroze pulmonare la un efectiv de aproximativ 3.000 de mineri.
Am arătat că, dacă nu se renunţă la perforarea uscată, aceste fibroze pulmonare se vor transforma în silicoze şi vom ajunge “celebri” în toată ţara şi în lume. A doua zi am fost chemat la Comitetul Judeţean PCR, de către unul din secretari, unde am fost anunţat că dacă nu mă “astâmpăr”, voi fi mutat disciplinar la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde se lucrează “în draci” şi unde este mare nevoie de medici de medicina muncii. Tot în această perioadă, până în 1989, celebra firmă Armătura Zalău (IAIFO Zalău) a funcţionat fără autorizaţie sanitară (timp de vreo 20 de ani) datorită prăfuirii excesive de la secţia Turnătorie 1.
Este meritul dr. Wilhelm Bauman, fost inspector de Medicina Muncii la DSP Sălaj, care a rezistat eroic la toate presiunile exercitate de toate organele de partid şi de stat ale vremii. Acest om ar merita o decoraţie post-mortem pentru că nu a cedat presiunilor politice, pentru eroismul său, pentru că în perioada comunistă nu a autorizat sanitar IAIFO şi pentru că a declarat sute de boli profesionale.
2.După Revoluţia Română din 22 Decembrie 1989, România a făcut eforturi considerabile pentru alinierea ligislaţiei muncii şi protecţiei sociale la legislaţia existentă în Uniunea Europeană.
În perioada 2001-2006 au apărut principalele legi care scot medicul de Medicina Muncii de sub autoritatea organelor de stat, tocmai pentru a nu putea fi intimidat şi pentru ca medicul de Medicina Muncii să poată apăra interesele muncitorului sărac, de care îşi bat joc majoritatea angajatorilor de stat sau privaţi (salarii mici, noxe profesionale etc.).
În acest context trebuie private toate măsurile legislative luate pentru protecţia medicului de Medicina Muncii, ale cărui hotărâri sunt obligatorii pentru toţi şi pot fi contestate doar în tribunal.
De exemplu:
A.Ordinul MS nr.615 din 10 septembrie 2001, publicat în MO part.I nr.622-03.10.2001 privind organizarea serviciilor de medicina muncii
Art.7 – Angajatorii nu pot interveni prin nici un mijloc în influenţarea activităţii medicale, conţinutul acesteia, concluziilor şi măsurilor stabilite.
Art.10 – Angajatorul este obligat să respecte concluziile medicului de Medicina Muncii şi să asigure fondurile necesare pentru realizarea următoarelor obiective:
•Angajarea salariaţilor în posturi corespunzătoare aptitudinilor fiziologice şi psihologice.
•Angajarea şi promovarea stării de sănătate şi a capacităţii de muncă a salariaţilor.
•Prevenirea accidentelor de muncă, a bolilor profesionale şi a celor legate de profesie.
B.Hotărârea de Guvern nr.1169 din 2011 (MO 873 din 2011)
Art.9 pct.2 – Serviciul de Medicina Muncii care asigură supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor va întocmi şi va prezenta angajatorului, anual, un raport care va cuprinde în principal concluziile evaluării stării de sănătate a lucrătorilor, precum şi recomandări medicale privind promovarea sănătăţii la locul de muncă.
C.Legea nr.418 din 18.10.2004 privind statutul profesional specific al medicului de Medicina Muncii (publicat în MO 998 din 29.10.2004)
Art.15 – Medicul de Medicina Muncii întocmeşte rapoarte cât mai precise şi mai complete către angajator, angajaţi şi autorităţi competente, conform legii.
Art.32 – În exercitarea atribuţiilor sale, medicul de Medicina Muncii este total independent profesional, dovedind integritate şi imparţialitate.
D.Codul Muncii aprobat prin Legea nr.53 din 24.01.2003 cu modificările şi completările ulterioare
Cap.III – Protecţia salariaţilor prin servicii medicale stabileşte următoarele:
Art.182 – Angajatorii au obligaţii să asigure accesul salariaţilor la Serviciul medical de Medicina Muncii.
Art.184 pct.2 – Medicul de Medicina Muncii este independent în exercitarea profesiei sale.
Art.186 – Medicul de Medicina Muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de muncă, din punctul de vedere al sănătăţii în muncă pentru fiecare angajator.
E.Ordonanţa OG nr.108 din 30.08.1999 – pentru modificarea şi completarea Legii 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică
Art.29 – Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500.000-2.000.000 lei. Pct.b – neprezentarea angajaţilor din unităţile de orice fel la examinările medicale periodice stabilite prin instrucţiunile Ministerului Sănătăţii şi programate de organele sanitare, potrivit specificului fiecărui loc de muncă.
Art.30 pct.b – Menţinerea unei persoane într-un loc de muncă pentru care organele sanitare au stabilit o contraindicaţie medicală temporară sau permanentă potrivit instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii, amenda este între 2.000.000-15.000.000 lei.
F.Codul de deontologie medicală secţiunea B art.54
„Prescripţiile medicale trebuie formulate cât mai clar, medicul asigurându-se că a fost înţeles complet de către bolnav şi anturajul acestuia, mergând până la încercarea de a supraveghea executarea tratamentului”.
CONCLUZII
Medicina Muncii este abilitată să protejeze salariatul în faţa angajatorului şi nu mai poate fi intimidată de organele de partid (diverse partide) sau de stat.

Zalău, 7 aprilie 2014
Dr. Moldovan Florin,
medic primar specialist
Medicina Muncii

4 Thoughts to “Drept la replică”

  1. Anonim

    Cine te-a intidimidat mai Moldovan primarul sau PNL-ul?

  2. BM

    Dl. dr.are serioase probleme.

  3. qqq

    Vad ca d-nul Moldovan nu a inteles nimic din ceea ce a gresit. Simte nevoia sa-si arate competentele printr-un drept la replica insiruind articole din lege. E grav daca nu poate face diferenta intre o opinie personala si una oficiala. Sa faci un raport oficial in care sa-ti bati joc de o institutie, sa aplici stampila institutiei pe care o reprezinti, tine de atitudinea unei persoane „dusa cu pluta”….E clar bolnav cu capul ! Ca sa vezi cine se ocupa de sanatatea angajatilor !!! Ar trebui sa vada si sefii dansului asta si sa-l trimita la tratament !

  4. Anonim

    dotore , iar ai baut ?

Leave a Comment