Dilema angajatorului în 2011 după noul cod al muncii: Contractul de muncă vs convenţia civilă

Magazin Salajean 9 martie 2011 0

Dilema angajatorului în 2011 după noul cod al muncii: Contractul de muncă vs convenţia civilă

Una dintre cele mai controversate probleme juridice se referă la convenţia civilă, care poate însemna acelaşi lucru cu contractul de colaborare sau contractul de prestări servicii. Sunt puse sub semnul întrebării, sub aspectul legalităţii, mai multe aspecte, în primul rând dacă cineva se poate angaja pe bază de convenţie civilă, cine poate face acest lucru, pentru ce activitate şi pentru ce durată. În al doilea rând, se pune foarte frecvent problema dacă este mai avantajos să lucrezi pe bază de convenţie civilă sau contract de muncă. Răspunsul la toate aceste întrebări depinde de mulţi factori.

În momentul de faţă, singurele reglementări referitoare la aceste contracte sunt cele din Codul Civil privind locaţiunea lucrărilor (art. 1.470-1.490). Convenţia civilă de prestări servicii a fost reglementată detaliat în Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă. Această lege spunea clar că se pot încheia convenţii civile pentru activităţi regulate ce nu depăşesc în medie 3 ore pe zi în raport cu programul de lucru lunar. Însă dispoziţiile respective au fost abrogate prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit art. 1470 din Codul Civil, există trei feluri de locaţiuni ale lucrărilor:

1. Cea prin care persoanele se obligă a pune lucrările lor în serviciul altora;

2. Cea a cărăuşilor şi a căpitanilor de corăbii, care se însărcinează cu transportul persoanelor sau al lucrurilor;

3. Cea a întreprinzătorilor de lucrări.

Pentru ce activităţi şi pe ce durată se pot încheia convenţii civile?

Convenţiile civile cu persoane fizice neautorizate.

Sunt mulţi patroni care, în loc să încheie contracte de muncă, încheie convenţii civile cu persoane fizice neautorizate. Aceste contracte sunt ilegale, pentru că maschează contractele de muncă şi, evident, nu oferă protecţie salariatului în nicio privinţă. Fiind un raport de drept civil, şi nu de dreptul muncii, persoana fizică neautorizată, angajată pe bază de convenţie civilă, nu are practic niciun drept.

Convenţiile civile încheiate cu persoane fizice autorizate

Încă de la început trebuie spus că la această secţiune nu facem referire la contabili, traducători, avocaţi, consultanţi fiscali, notari, pentru că aceştia exercită profesii independente reglementate prin legi speciale.

Persoanele fizice autorizate conform OUG nr. 44/2008 au dreptul să încheie convenţii civile (sau contracte de prestări servicii). Această ordonanţă reglementează desfăşura¬rea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.

Însă nici aceste convenţii civile nu pot masca un contract de muncă. Practica judecătorească şi autorităţile fiscale consideră că un asemenea contract este posibil doar pentru o prestaţie unică, ocazională, şi nu pentru activităţi regulate, desfăşurate pe o perioadă de timp nelimitată sau mai lungă decât cere prestaţia respectivă.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi-a exprimat clar punctul de vedere, în vara anului trecut, când a sancţionat cluburile de fotbal pentru că angajau sportivi profesionişti, contabili, şoferi, electricieni etc. pe bază de convenţii civile. Conform ANAF, „sportivii profesionisti nu pot fi angajaţi pe convenţii civile, care se pot încheia doar pentru activităţi ocazionale, şi nu pentru cele dependente”.

Aceasta este interpretarea art. 1.471 din Codul Civil, care spune că „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrările sale decât pentru o întreprindere determinată sau pe un timp mărginit”. Deci condiţiile impuse de lege sunt ca serviciul prestat să fie determinat, executat printr-o singură prestaţie, sau timpul pentru care prestează serviciul respectiv să fie limitat. Însă limbajul arhaic al Codului Civil, conceput la 1864, face ca aceste condiţii să fie interpretabile, ambigue. Ce înseamnă „întreprindere determinată” şi mai ales ce înseamnă „timp mărginit”?

În practică s-a reţinut că trebuie să fie vorba de o singură prestaţie care să dureze exact cât este necesar pentru a o duce la bun sfârşit. De exemplu, pentru un electrician, exact cât să repare sau să instaleze ceva. Sau pentru un web designer, exact cât să facă un site.

Tot în ideea de a nu masca raporturi de muncă prin convenţie civilă, în practică s-a mai reţinut că nu se pot încheia astfel de convenţii pentru activităţi care fac parte din obiectul de activitate principal sau secundar al firmei.

Activităţi independente reglementate de legi speciale

Contabilii, traducătorii, consultanţii fiscali, auditorii, avocaţii sau notarii nu sunt autorizaţi în sensul OUG 44/1998 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprin¬derile individuale şi întreprinderile familiale.

Avantaje şi dezavantaje faţă de contractul de muncă

Deşi, aşa cum am arătat, contractele de prestări servicii sunt la limita legalităţii, fiind destul de riscante pentru angajator în cazul unui control al Fiscului, acestea se practică foarte frecvent, pentru a masca raporturi de muncă, atât cu persoane fizice autorizate, cât şi cu cele neautorizate. Angajatorului îi convine pentru că nu plăteşte asigurările, iar impozitul pe venit este de 10% prin reţinere la sursă. Pentru angajat, dacă nu este persoană fizică autorizată, dezavantajele ar fi că nu este asigurat pentru pensii, şomaj sau sănătate, poate fi concediat fără preaviz şi nu are niciun instrument legal eficient pentru a se apăra împotriva angajatorului nici măcar dacă acesta nu-i plăteşte salariul. Fiind un raport civil, şi nu de muncă, el trebuie să plătească taxă de timbru şi trebuie să dovedească absolut tot ce susţine. Dacă ar fi fost raport de muncă, angajatorul ar fi trebuit să probeze că nu este aşa.

Aceste aspecte sunt valabile şi pentru persoana fizică autorizată, cu excepţia faptului că aceasta îşi poate plăti toate asigurările. Aceasta ar putea avea şi avantaje în sensul că îşi poate deconta tot felul de cheltuieli şi, opţional, poate fi scutită de TVA dacă are o cifră de afaceri sub 35.000 de euro pe an.

Impozitarea veniturilor obţinute din convenţiile civile

Contribuabilii care obţin venituri din convenţii civile pot opta între impozitarea veniturilor din activităţi independente (potrivit art. 52, lit. d, Cod Fiscal) sau impozitarea veniturilor obţinute din alte surse (art. 78, lit. e, Cod Fiscal).

Opţiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris, în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract şi este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activităţii desfăşurate pe baza acestuia.

Av. COLTUC MARIUS VICENTIU

www.coltuc.ro

avocat@coltuc.ro

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »