Curiozitati salajene (XIV): NALUCI AUTOSTOPISTE

Magazin Salajean 13 septembrie 2011 0

Curiozitati salajene (XIV): NALUCI AUTOSTOPISTE

Deunazi a trecut pe la biblioteca noastra un scolar, in cautarea unei carti de folclor. I-am dat una cu numaratori si ghicitori, dar n-a fost multumit, vroia o carte cu cantece populare. Recunosc, a fost un dialog al surzilor, unde fiecare a inteles altceva: el, cu gandul la emisiunile de pe TVR sau Etno, ceruse folclor muzical; eu, cu gandul la varsta si preocuparile lui, m-am gandit la folclorul copiilor.

Am cazut pe ganduri, deoarece notiunea de folclor este foarte cuprinzatoare. A fost o vreme cand „trage badea din tractor/ brazda noua pe ogor” era considerat un folclor „nou”, de tip „revolutionar”, total opus strigaturilor decadente, gen: „taci nanasule din gura/ ca te spun la toata lumea/ ce-ai facut cu mine-n sura…” Tot folclor este si cel adunat in cartea lui Jan Harold Brunvand, „Encyclopedia of Urban Legends” (2001), unde autorul a adunat tot felul de povesti nastrusnice, culese din marile si micile orase, unde circula din gura in gura pana cand ajung in ziare si, uneori, provoaca adevarate isterii in masa.

Un caz tipic, inregistrat nu demult in Salaj, a fost legenda „dubei negre”, relatata de cotidianul „Magazin salajean” (12 martie 2007). In Zalau s-a raspandit zvonul ca prin oras circula o masina cu chinezi care rapesc copiii, ii duc pe Meses si le scot organele ca sa le vanda celor dornici de transplanturi. Povestea a fost lansata de o emisiune de televizor de pe un post national, a facut furori in tot judetul, dar, pana sa ajunga pe malul Somesului, a suferit, ca orice naratiune populara, tot felul de modificari, astfel incat jibouanii au jurat ca este vorba despre o masina de culoare… portocalie.

Pentru un folclorist, nimic nou sub soare, este vechea tema a lupului/ ursului/ tiganului care fura copii, transpusa de George Cosbuc in binecunoscutul sau „Cantec”: „A venit un lup din crang,/ Si-alerga prin sat sa fure/ Si sa duca in padure/ Pe copiii care plang.” Pentru profesorul american, este tema „hotilor de organe” (Organ Thefts), tipica tarilor din lumea a treia.

J. H. Brunvand a rezervat capitole aparte relatarilor „specifice”, culese din diferite tari: Argentina, Australia, Canada, Polonia etc. Romania este prezenta cu trei cazuri.

Primul este unul de „canibalism accidental”, poveste asemanatoare cu cea din „Pastrama trufanda” de I. L. Caragiale: o matusa din S.U.A. a lasat cu limba de moarte sa fie incinerata si sa-i fie trimisa cenusa in tara. Intrucat urna era una frumos nichelata, cu inscriptii aurite, stralucitoare ca un trofeu de pret, vamesul s-a indragostit de ea si a hotarat s-o pastreze pentru sine. A desertat continutul intr-un borcan de condimente culinare si l-a trimis asa destinatarilor. Cand rudele au vazut ca scrie „Vegeta” pe el, au folosit praful ca sa faca supa din el.

Al doilea caz este cel al falsei echipe de control, trimisa, chipurile, sa adune mostre de aer sau apa. Escrocii umblau din usa in usa si ziceau ca li s-au terminat recipientele pentru recoltare, drept care cereau un borcan sau o sticla (care sa se inchida ermetic!) de la gazda. Cand strangeau destule, duceau la alimentara sticlele adunate prin acest siretlic si le vindeau.

Cel de-al treilea caz este cel al „autostopistelor disparute”. Dupa ce vor citi rezumatul, fostii sau actualii liceeni vor incepe sa rada cu pofta, deoarece este o versiune a binecunoscutei povesti folosite de Mircea Eliade in nuvela fantastica „La tiganci”. Ei bine, iata ca in America ea a devenit un exemplu de cazuistica romaneasca.

Un sofer de cursa lunga culege niste autostopiste de pe marginea drumului, le duce pana acasa la ele, unde fetele ii multumesc, in unele versiuni chiar il gazduiesc peste noapte, apoi dimineata se despart cordial si omul isi continua cursa. Cand, peste un timp, trece din nou prin localitatea respectiva, isi aduce aminte de ele si le cauta, insa nu le gaseste la adresa stiuta, vecinii dau din cap, ridica din umeri si-i spun fie ca respectivele n-au locuit niciodata acolo, fie ca au murit cu multi-multi ani in urma.

Motivul „autostopistelor fantoma” are o cazuistica foarte bogata in lume si foarte multe subvariante. Imediat dupa Revolutie, am auzit o astfel de poveste si la noi in judet. O activista de la fosta organizatie de femei a partidului comunist a plecat sa tina o sedinta intr-unul dintre satele de pe Valea Somesului, nu mai stiu daca la Letca sau la Lozna, dar undeva pe-acolo. Ca de obicei, a trebuit sa le lamureasca pe femei sa sporeasca cantitatea de lapte contractata la stat si sa le imboldeasca sa nasca cat mai multi prunci, ca tara are nevoie de oameni harnici si brate puternice. Dupa partea oficiala, a urmat intrunirea tovaraseasca, cu prajituri, cafele si un pic de palinca, apoi tarancile s-au intins la barfe, ca intre niste femei bucuroase ca au ocazia sa scape pentru o scurta vreme de treburile de acasa. Va sa zica, s-a innoptat de-a binelea pana au ajuns sa puna punctul final dupa concluzii.

Cum povestitoarea avea o ruda la Dej, echipa de propaganda nu s-a intors la Zalau, care era mai departe si drumul prost, ci au urcat in sus pe vale. In dreptul satului Rus este o intersectie, unde se poate coti la dreapta si merge peste pod, la Simisna sau Zalha. Daca se merge inainte, in dreapta e calea ferata si Somesul, iar in stanga o coasta nesfarsita, cu o padure deasa, abrupta. Ori de unde ar veni, cand omul ajunge in dreptul podului si vede dincolo de el spatiul deschis al luncii, parca i se ia o greutate de pe piept si primeste o gura cuprinzatoare de aer.

Ei bine, aici in intersectie, noaptea tarziu, au vazut in bataia farurilor doua siluete fantomatice facandu-le semn sa opreasca. Soferul a dat sa incetineasca, insa ceilalti pasageri i-au cerut sa mearga mai departe, ar fi trebuit sa se inghesuie ca sa le faca loc si oricum era un ceas inaintat in noapte, iar ei se grabeau sa ajunga la Dej. Cand au trecut de autostopiste, toti cei din masina au auzit deslusit, repet, in interiorul vehicolului, niste voci tanguitoare care le cereau:

– Luati-ne si pe noi! Nu ne lasati aici!

Bineinteles ca soferul s-a speriat, a apasat pedala de acceleratie pana la podea si a tasnit ca din pusca, lasand in urma nebuloasele fapturi. Ajunsi in Dej, au povestit cele intamplate neamurilor, care i-au lamurit ca intamplarea are cu adevarat ceva iesit din comun, deoarece in locul cu pricina avusese loc cu cateva zile un teribil accident de circulatie, soldat cu doua victime.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »