Cooperatia agricola (III)

Magazin Salajean 21 aprilie 2010 0

In Romania, cooperatia agricola nu a avut o traditie (exceptie facand cooperatia de credit si cooperatia de achizitie si consum). Poate si pentru ca aceste organizatii ar fi putut constitui focare de revolta impotriva asupririi, dintotdeauna (inclusiv in prezent) mult mai aspra (fata de occidentul european), la care a fost, si este, supus agricultorul roman.

Dupa 89, nu am avut o lege a agriculturii (macar de am fi copiat-o pe cea din 1937!), reforma agrara s-a intins pe 16 ani (1991-2007, fiind adoptate 21 legi, 6 OUG, si 169 Decizii ale Curtii Constitutionale), iar o lege a cooperatiei agricole (L-566/2004) este promovata abia dupa 15 ani de la Revolutie. Scopul principal al legii cooperatiei agricole il reprezenta constituirea asociatiilor cooperatiste de catre agricultori, persoane fizice (coop. de grad I). Desi legea a avut amprenta dregatorilor vremii, cu evidente remanente comuniste (art.15 alin.5 idem CAP: teren adus in folosinta in cooperativa fara explicatii in legatura cu motivatia/avantajul proprietarului si mai ales al modului de retragere din asociere; art71;

art 73; etc), avea si cateva elemente atractive: (I)- Art.18 alin.2 stabilea ca venitul obtinut de cooperatori in baza relatiilor cooperatiste, va fi supus impozitarii pe venitul global. Asta insemna ca fiecare cooperator sa primeasca veniturile rezultate din relatia cu cooperativa, neimpozitate, impozitarea urmand sa o faca fiecare in parte, in conditiile impozitarii pe venitul global. Ne putem inchipui ca o buna parte din micii producatori (cu venituri sub limita de impozitare) ar mai fi trebuit sa primeasca bani de la stat! Pentru asta mai trebuiau elaborate doar norme de aplicare a legii. In locul normelor, a venit o initiativa legislativa, devenita ulterior L-32/2007 care a eliminat

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »