Chilioara, tristetea unei batraneti convertite la catolicism

Magazin Salajean 18 ianuarie 2011 0

Chilioara, tristetea unei batraneti convertite la catolicism

Cu peisaje de o frumusete aparte si oameni cu suflet mare, Chilioara, mica asezare rurala situata la mai putin de 30 de kilometri de Zalau, ce era, odinioara, granarul judetului, sta astazi, la inceput de 2011, sub semnul batranetii localnicilor ce au mai ramas in sat, a caselor parasite si a incercarii diperate de intoarcere la catolicism, intr-un lacas de cult cu candelabre din sticla de Murano in care s-au investit peste 300.000 de euro.

Biserica de 300.000

de euro

Daca nu esti atent, poti „rata” cu usurinta tabla de intrare in sat, pe care scrie Chilioara. Asta, si poate pentru ca o mana rau intentionata a aruncat-o neglijent pe marginea drumului. Primele case, multe din ele parasite, te anunta insa ca ai ajuns deja in micul sat din comuna Coseiu, „aruncat” intre dealuri. Te intampina, de asemenea, si comunitatea de romi din localiate, cea mai tanara din zona, cu o ceata de copii cu obrajii rosii, ce se bucura de ultimele petice de zapada, intr-un veritabil concurs de sanius. Ulita principala te duce, inevitabil, la cea mai noua si impunatoare constructie din sat, biserica greco-catolica. Asta nu inainte de a putea admira, in trecere, frumoase case traditionale cu prispa si ancadramente de lemn, frumos mestesugite, multe vopsite in albastru „mierai” si, la fel de multe, abandonate de cei ce au ales sa migreze in Italia sau, pur si simplu, la oras.

Intr-o comunitate fosta catolica, dar actualmente majoritar ortodoxa, „samanta” catolicismului a fost „plantata”, din nou, in 2004, la initiativa a doi popi din Chilioara, ajunsi protopopi in Italia. Este vorba (asa cum consemneaza si cecetatorul stiintific Camelia Burghele, intr-o monografie a asezarii publicata in 2010) de protopopul de Bologna, Marin Muresan si cel de Venetia, Vasile Barbolovici. Cu sprijinul lor, al localnicilor ce lucreaza acum in Italia dar si cu o donatie importanta a Mariei Servadei, mama rectorului Seminarului din Imola, Don Carlo Dalpane, a fost construita, in perioada 2004-2009, biserica ce poarta hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Edificiul este unul impunator si a costat, asa cum precizeaza preotul catolic din sat, Sabin Cicsa, peste 300.000 de euro. Pe frontispiciul lacasului de cult se afla o scena din mozaic ce ilustreaza „Adormirea Maicii Domnului”, realizata de Pastoruti Rino, maestru mozaicar ce a facut si mozaicul din capela privata de rugaciune a Papei Ioan Paul al II-lea. In interior, privirea iti este atrasa, inevitabil, de candelabrele din sticla de Murano (trei la numar) si de iconostasul sculptat in lemn de tei de un mester roman.

Dar, punctul de atractie al pelerinilor si satenilor ce trec pragul bisericii il reprezinta, fara indoiala, moastele Sfantului Anton si cele ale Sfantului Nicolae. „Pana in 2004, aici nu a fost preot greco catolic. Din 2004 a fost preot greco catolic numit: parintele Neagota Iancu. El a inceput absolut toate lucrarile. Venea la sfarsit de saptamana si statea aici, comunica cu oamenii si asa a inceput sa-i adune. Istoric vorbind, prima data, parintii parintelui Barbolovici au inceput, dupa anii ’90, cu niste tabele, dar concret nu a fost numai in 2004”, afirma Sabin Cicsa, mentionand faptul ca si actuala biserica ortodoxa din sat, ce dateaza din secolul XV, a fost contruita tot de catolici, dar ea a fost preluata abuziv de comunisti, in 1949, si nu a mai putut fi recuperata, in ciuda eforturilor cultului aminit. Cel putin deocamdata, biserica este doar o cladire deosebita, ce incerca sa coaguleze in jurul ei vechea credinta greco catolica, in conditiile in care majoritatea satenilor sunt de religie ortodoxa. Cu timpul, ar putea deveni insa loc de pelerinaj pentru credinciosii de acelasi rit din Ardeal, sau chiar din tara.

Romi cununati si botezati de consatenii romani

Atestat documentar inca din anul 1368, Chilioara este un sat in care astazi au mai ramas batranii si amitirile lor. Cu o exceptie insa: micuta comunitate de romi ce aduce o pata de culoare si energie in zona. Romii din sat sunt toti rude, provenind din familia Adamestilor cununata, acum mai bine de 60 ani, de tamplarul satului, mos Petru si sotia lui, nana Rozalica. „Un singur Adamescu o fost si o avut 14 copii din care numai un baiat si o fata is dusi din sat, restul tati is aci. Aceia tati is frati si verisori primari”, povesteste mos Petru, acompaniat de nana Rozalica: „Pa parinti i-am cununat si pa unii i-am botezat. Nunta o facut-o in fata colibei.

O fost vara, cam pan august. Era lume ca la circ: ce or face si cum or face. Popa ne-o zas sa vinim la cununie, la biserica, sa ne vada lumea. Ase ne-am pregatit. Taganii erau multi, cu dobe, ca la nunta tiganeasca. O fost plina strada. Ne-am dus acasa, la ei, sub un frunzar, in drum. O fost fain”. Urmasii Adamestilor cununati de familia de romani sunt apreciati si astazi de sateni, pentru modul in care se inteleg cu comunitatea locala.

In loc de concluzii

La fel ca multe sate romanesti, Chilioara imbatraneste ireversibil, in timp ce fii satului, plecati pe alte meleaguri, isi platesc tributul pribegiei construind biserici prin care spera sa primesca iertarea Celui de Sus si a parintilor si bunicilor „uitati” acasa. Obiceiuri si case traditionale, un intreg univers rural impresionant prin caldura inimilor ce mai bat inca aici asteapta sa se intample o minune care sa readuca la viata ceea ce traieste, acum, doar in amitirile batranilor satului.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »