Biserica, transformata in SRL: Unii preoti salajeni, afaceristi imbracati in sutana

Magazin Salajean 24 februarie 2012 0

Biserica, transformata in SRL: Unii preoti salajeni, afaceristi imbracati in sutanaSalariile preotilor reprezinta pentru multi romani o mare nebuloasa. Enoriasi ai diferitelor culte nu au nici cea mai vaga idee despre cum sunt platiti cei care ar trebuie sa le fie modele de moralitate si comportament. Sursele de finantare care se ingemaneaza in buzunarele popilor au ca izvoare atat banii statului, cat si banii credinciosilor. In plus, la veniturile clericilor se pot adauga banii proveniti de la evenimentele comunitatii si familiei. Majoritatea preotilor, insa, sustin cu tarie ca la inmormantari, cununii si botezuri nu se percep taxe, iar daca credinciosii doresc sa plateasca benevol pentru serviciul prestat, el primeste chitanta pentru suma data. In concluzie, preotii nostri nu mananca nici ursturoi, nici nu le miroase gura…

Pe langa taxe, si bani de buzunar

Credinciosi ortodocsi ne-au spus ca la bisericile din Zalau au achitat pentru inmormantare o taxa de 50 de lei, pentru botez 10 lei, pentru cununie 100 de lei, valori pentru care s-au taiat sau nu chitante.

In plus, pentru ca asa au facut probabil si predecesorii, in functie de buget, lumea mai pune la astfel de evenimente un plic cu bani in buzunarul preotului, al sfatului si al diacului. Pentru o festanie se plateste, in baza unei reguli nescrise si stiute intre credinciosi, intre 50 si 100 de lei, sau mai mult daca familia isi permite, iar pentru pomenirea la maslu sau la Sfantul Altar, 0,5 lei pentru fiecare nume. Un preot ne-a spus ca, de obicei, cei care sunt suparati pe faptul ca trebuie sa dea bani la biserica sunt tocmai cei pe care-i vezi duminica la birt, in timpul Sfintei Liturghii. Omul spune ca nu are bani, dar stie sa mearga la crasma, unde cheltuie mult mai mult. Un leu pe saptamana, pe care, de fapt, nu-i obliga nimeni sa-l dea duminica, nu este mult. Carcotasii sunt cei care fac cea mai mare risipa de bani, iar cei care tac si se straduiesc sa ofere banutul vaduvei sunt batranii, bolnavii, sarmanii, cei care sunt obisnuiti sa puna deoparte bani pentru biserica. Sunt foarte multi oameni care spun ca atata timp cat nu le accepti banii inseamna ca nu vrei sa le faci slujba. Daca intre noi sunt preoti care pretind bani pentru serviciile pe care le presteaza, as sublinia ca noi nu suntem pusi aici sa-i judecam. Fara comentarii…

Si biserica trebuie sa traiasca

Chiar daca nu sunt impuse taxe pentru cununii, botezuri si inmormantari la greco-catolici, enoriasii sustin ca si aici preotii primesc plicuri cu bani, ca de altfel omologii lor ortodocsi. Potrivit protopopului greco-catolic de Zalau, parintele Valer Parau, pentru astfel de servicii, in Salaj, oficial, nu se percep si nu sunt impuse taxe. Valoarea contributiei fiecarei familii se achita o data pe an si fondul rezultat se utilizeaza pentru plata utilitatilor. Nu aplicam taxe la evenimentele din familie, dar daca cineva doreste sa lase bani pentru biserica noi le dam chitanta pe suma primita. Cum sa percepi taxa unui om cand tocmai i-a murit cineva? Da, este drept ca sunt oameni care insista sa luam bani, spunandu-ne ca daca primesc ceva fara jertfa nu se simt bine. Si in Vechiul Testament se dona 10 la suta bisericii, este posibil ca acest procedeu sa mai fie practicat de unele culte. Sunt servicii si sacramente pe care Cristos le-a creat si trebuie sa le implinim. Dar sa nu uitam ca si biserica trebuie sa traiasca, iar cel care munceste trebuie sa aiba un minim vizavi de viata. Este o vorba, nu lega gura boului care treiera, a sustinut preotul Valer Parau.

Nimic in plus peste tarifele stabilite

In schimb, lucrurile par ceva mai limpezi in curtea reformatilor. Din cele aflate de la episcopul vicar al Episcopiei Reformate Oradea, Lucacs Joszef, familiile care apartin bisericilor reformate din Salaj stiu cat au de platit. Suma este fixa si se stabileste de fiecare consiliu bisericesc in parte. Fiecare parohie decide anual la nivelul Consiliului Presbiterian. Pentru aceste servicii exista taxe, iar cetatenii primesc chitanta pentru suma respectiva. Banii primiti sunt folositi la costurile de intretinere ale lacasului bisericesc. Personal, nu stiu exact cat se plateste, pentru ca fiecare biserica a decis valorile si ele pot fi diferite. Sumele percepute se incadreaza intre 50 si 100 de lei, si nu se da si nu se primeste nimic in plus, asa este regula, a sustinut vicarul Lukacs Joszef.

Preotii pravilari, vrajitori cu acte in regula

Din nefericire, aflam ca unii preoti merg destul de departe cu tupeul, bazandu-se probabil pe frica enoriasilor fata de cele bisericesti. Cum spuneam, unii indivizi imbracati in sutana deschid Evanghelia, in termeni populari deschid Pravila. Si asta sub acoperisul sfant al Bisericii. O afacere prospera, in conditiile in care o multime de enoriasi isi cauta linistea sufleteasca ori vor sa scape de diverse boli apeland la acesti asa-zisi duhovnici. Intre acesti oameni in sutana si vrajitoarea Omida nu exista absolut nicio diferenta. Cand cineva cauta sa ghiceasca viitorul, automat el devine un vrajitor, indiferent sub ce acoperis ar practica acest lucru. Ori canonul 36 de la Laodiceea spune asa: Clericii care se indeletnicesc cu ghicitoria, ori sa inceteze, ori sa se cateriseasca. Un preot ortodox ne marturiseste ca majoritatea clericilor stiu ca se intampla astfel de fenomene diavolesti in randul preotimii, insa nimeni nu ia atitudine. Precum in politica, si aici o mana o spala pe cealalta. Cautarea cunoasterii viitorului este un mare pacat pentru ca prin ceea ce vi se spune de catre respectiva persoana va deturneaza atentia de la adevaratele prioritati ale vietii. Sfintele canoane ii asaza pe vrajitori si ghicitori in randul ucigasilor. Deturnarea vietii unei persoane prin asa-zise descoperiri ale viitorului este un fel de ucidere. Viata celui in cauza este afectata de prezicere, si este scos de pe drumul firesc al vietii. Din pacate exista si preoti care fac astfel de lucruri. Atitudinea lor este condamnabila, si, in mod normal, ar trebui sa isi piarda preotia, ne spune preotul, al carui nume nu il vom face public, din motive lesne de inteles.

In mod normal, activitatea preotului ar trebui sa fie dedicata neconditionat credinciosilor, fara sa perceapa taxe, stiind ca acesta este remunerat pentru munca sa, dar mai ales pentru ca el de bunavoie a acceptat sa-L urmeze pe Iisus Hristos, prin exemplul dat in misiunea lui in lume. Sa nu uitam, ca sunt si exceptii, din pacate destul de putine, de preoti care nu primesc plicuri si se jertfesc in folosul oamenilor.

Sarut mana, parinte?!

Este cazul sa nu ne mai intrebam de unde, cum si in ce fel de conditii au obtinut unii preoti averile in care se lafaie. Luxul in care traiesc multi dintre ei, impreuna cu familiile lor, are la baza manipularea populatiei, oamenii in sutana traind foarte bine de pe urma naivitatii enoriasilor, care de multe ori nu stiu ce mana murdara saruta, speriati fiind de catre cei care, de cele mai multe ori, le spala creierul, in loc sa le aduca liniste in suflete. In tot acest timp, multi dintre preoti se ascund in spatele barbilor si al sutanelor, protejati atat de nestiinta oamenilor de rand, cat si de catre superiorii lor care, cel mai probabil, primesc un procent din afacerile ce au loc in casa Domnului. Doamne ajuta!

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »