Etichete bombastice, ambalaje atrăgătoare și zeci de chimicale îndesate în sosurile din comerț

Analizele de laborator efectuate de specialiștii Asociațiației Pro Consumatori din România, publicate pe site-ul instituției, au scos la iveală concluzii pe cât de multe, pe atât de neplăcute, referitoare la o categorie de produse foarte apreciată de consumatorii de toate vârstele: sosurile fabricate la scară industrială. Fie că vorbim de maioneză, de ketchup, de sosurile cu gust de usturoi, fie că ne referim la specialități cum ar fi sosuri barbeque sau specialități cu alte arome, rezultatele analizelor de laborator ar trebui să ne dea mai mult de gândit înainte de a alege acest gen de produse de pe raft, indiferent dacă producătorii sunt străini sau autohtoni, indiferent dacă discutăm de produse mai ieftine ori cu un preț ridicat.

Analizele au scos la iveală faptul că sosurile cu usturoi conțin 1(unu) la sută usturoi deshidratat şi șapte substanţe chimice, sosul barbeque cu aromă de afumatură conține zece linguriţe de zahăr la suta de grame de produs.
Sosul pentru grătar cu aromă de fum conține, pe lângă o serie întreagă de aditivi și E-uri, opt linguriţe de zahăr, iar  sosul de peşte are o pătrime sare. Sosurile diverse de maioneză au până la 12 aditivi în compoziția lor. 8 din 10 sosuri de maioneză conţin între 5 şi 11 substanţe chimice. Un sos de maioneză conține 0,1 la sută praf de gălbenuş de ou, o cantitate aproape inexistentă, lăsând la o parte faptul că praful de ou (ca și gălbenușul lichid, livrat fabricilor la bidoane) sunt adevărate orori alimentare, nu doar lipsite de orice calități nutritive ci pline de substanțe chimice, antibiotice, aditivi.
Gălbenuşul de ou din sosurile de maioneză nu depăşeşte în niciun caz 5 la sută.
Sos Taco Salsa conține o cantitate îngrijorătoare de clorură de calciu, o soluţie folosită deseori la dezgheţat şosele. Sosul ţigănesc conține zaharinat de sodiu, un îndulcitor sintetic de 500 de ori mai dulce decât zahărul, precum și un întreg șir de aditivi.
Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România – APC România, înfiinţată în anul 1990), organizaţie de utilitate publică, membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat conţinutul a 155 de sosuri comercializate în marile structuri comerciale. Acest studiu face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”.

Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru familiile lor. Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.

20
Experții APC au analizat conţinutul a 31 sosuri de maioneză, 33 sosuri de roşii, 20 sosuri de soia, 7 sosuri de usturoi şi 64 de alte tipuri de sosuri (sos wasabi, sos bechamel, sos aromatic, sos barbeque, sos remoulade, sos curry, sos pentru salată, sos mexican, sos de măsline şi capere, sos cocktail, sos pentru hamburger, sos Taco Salsa, sos Aioli, sos pe bază de lapte integral şi făină de grâu, sos de ciuperci, sos aromatic japonez cu susan, sos cu măsline, sos cu piper, pesto italian cu condimente, pesto cu nuci şi ardei, sos pesto cu busuioc, sos pesto basillico și altele.
Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestor produse care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung, spun specialiștii APC.

E-urile, ghidul complet al problemelor pe care le provoacă

Cei mai mulţi aditivi alimentari sunt substanţe chimice fără echivalent în natură, care se adaugă în alimente pentru a modifica caracteristicile psihosenzoriale ale produselor (gust, miros, culoare, aromă, consistenţă), respectiv pentru a prelungi durata de păstrare a alimentelor. În sosurile analizate, s-au identificat următorii aditivi, mulți dintre ei complet interziși în alte țări din cauza efectelor negative asupra organismului uman.

E 102 – Tartrazină este un colorant sintetic. A fost interzis în SUA, Norvegia, Austria pentru că a fost considerat răspunzător de agravarea astmului, de producerea de iritații la nivelul pielii și de modificări grave în ADN.

E 133 – Albastru briliant este un colorant albastru care poate provoca alergii la persoanele cu astm moderat. E 150a – Caramel simplu este cel mai utilizat colorant artificial și poate provoca hiperactivitate şi probleme gastrointestinale. Consumul lui nu este recomandat copiilor hiperactivi. E 150c – Caramel amoniacal este un colorant maroniu obținut prin arderea zahărului în prezența amoniacului. Este susceptibil de declanșarea unor alergii. De asemenea, distruge Vitamina B6 din organism.

E 150 – Caramel cu sulfit de amoniu poate provoca probleme intestinale după ingestia unor cantităţi mari. E 200 – Acid sorbic este un conservant obținut dintr-un gaz iritant, toxic, incolor denumit keten. Poate produce reacții alergice la nivelul pielii și tulburări respiratorii. E 202 – Sorbat de potasiu, conservant. Este un aditiv ce irită pielea, ochii şi mucoasele. Poate fi genotoxic și mutagen pentru celulele sângelui uman. E 211 – Benzoat de sodiu este un conservant cu acțiune antibacteriană și antifungică în mediul acid. Asupra acestuia planează suspiciuni cu privire la generarea unor alergii. Benzoatul de sodiu în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă. În câteva sosuri, cei doi aditivi se regăsesc împreună!

E 223 – Metabisulfit de sodiu, conservant, poate provoca reacții alergice la persoanele sensibile la sulfiți, incluzând reacții respiratorii la astmatici, șoc anafilactic sau altfel de reacții alergice la persoanele sensibile. Doza zilnică acceptabilă este de până la 0.7 mg per kg de masă corporală. E 270 – Acidul lactic este folosit ca stabilizator și conservant. Poate produce reacţii alergice ca mâncărimi, inflamarea limbii şi a mucoaselor, respiraţie greoaie, secreţii nazale, favorizează subţierea smalţului dentar şi apariţia cariilor, poate irita mucoasele sistemului digestiv producând diverse afecţiuni digestive. Alimentele ce conțin E 270 nu trebuie consumate de copiii mici pentru că ei nu deţin echipamentul enzimatic necesar metabolizării acestuia. E 300 – Acidul ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care, în cantități mari, poate produce diaree, atacă smalțul dinților și duce la formarea calculilor (pietrelor) la rinichi.

E 320 – Butilhidroxianisol (BHA) este un aditiv alimentar folosit ca antioxidant. Poate provoca alergii şi stări de somnolenţă. Poate induce sindromul de hiperactivitate (ADHD), este carcinogen şi cu efecte estrogenice.

E 321 – Butilhidroxitoluen (BHT) este un aditiv alimentar folosit ca antioxidant. Poate provoca alergii şi stări de somnolenţă. Poate induce sindromul de hiperactivitate (ADHD), este carcinogen şi cu efecte estrogenice.

E 330 – Acid citric este un compus organic, cristalin, fără culoare, care aparține clasei de acizi carboxidici și este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale și poate ataca smalțul dinților. Nu trebuie consumate alimente ce conțin acid citric de către cei care au afecțiuni cardiovasculare sau renale, afecțiuni ale aparatului digestiv și diaree.

E 385 – EDTA este un aditiv folosit pentru menţinerea culorii. Studiile arată că acest aditiv alimentar poate induce modificări metabolice, dezechilibre privind mineralele, inhibă enzimele, generează tulburări gastrointestinale şi crampe musculare, poate da reacţii alergice. Este interzisă folosirea acestuia în alimentele destinate copiilor. E 412 – Guma de guar, E 415 – Guma de xantan, E 509 – Clorura de calciu, E 621 – Monoglutamatul de sodium,

E 627 – Guanilat disodic, E 631 – Inozinat disodic,  E 950 – Acesulfam de potasiu E toate acetse substanțe fiind de mult eori responsabile de declanșarea sau agravarea unor afgecțiuni renale, neurologice, circulatorii, boli de metabolism, alergii, boli de piele, boli ale sistemuylui imunitar. Multe dintre aceste E-uri sunt susceptibile că pot provoca boala Alzheimer, boala Parkinson, boala Basedow-Graves, epilepsie, scleroză multiplă, diabet și depresie.

„Calitatea ingredientelor care compun un sos, cantitățile și raporturile cantitative ale acestor componente, tehnologia de preparare și alți factori determină calitatea alimentară a unui sos: valoarea energetică, cantitățile elementelor nutriționale de bază (lipide, glucide, proteine), cantitățile componentelor riscante (grăsimi saturate, zahăr, sare), alte componente cu impact nutrițional relevant (fibre alimentare, vitamine, minerale). Un sumar de opinii menite să așeze sub semnul rațiunii relațiile dintre consumatori și categoria sosurilor, segment culinar considerat până nu demult complementar și de importanță secundară, are în vedere necesitatea conștientizării impactului major pe care acestea le pot avea pentru sănătate, atunci când sunt tratate ușor.

Un prim sfat se referă la reconsiderarea nevoii de a prepara sosuri proaspete, atunci când avem nevoie de ele. Sosurile industriale sunt, ca toate alimentele industriale, proiectate să pară proaspete cât mai mult timp (prospețimea durează în mod natural un timp limitat!). Dacă se optează pentru cumpărarea lor, este imperios necesar să se citească informațiile de pe ambalaje; dacă nu se înțeleg aceste informații, este răspunderea și obligația fiecăruia să se informeze.”, a spus Costel Stanciu, președintele APC România.

Alte articole

Leave a Comment