Castelul Bay din Treznea – între restaurare firavă şi coşul de gunoi al istoriei

Mihaela Moldovan 6 noiembrie 2012 11
Castelul Bay din Treznea – între restaurare firavă şi coşul de gunoi al istoriei

VIDEO
Deşi o clădire nu se poate face vinovată de faptele proprietarului ei, Castelul din Treznea, care a aparţinut grofului Bay Ferenc – considerat autorul moral al masacrului hortyst ce avut loc în sat, în 1940 – mai că a fost ras de pe faţa pământului în ultimii 20 de ani. Învinsă de resentimentele localnicilor, de neputinţa şi indolenţa autorităţilor şi de timp, clădirea cu o structură unică în România şi considerată monument de patrimoniu naţional dispare bucată cu bucată, furată uneori de săteni, iar alteori de vicisitudinile vremii. În plus, firavele tentative de restaurare s-au lovit mereu de aceeaşi problemă: nepăsarea oamenilor locului şi incertitudinea statutului juridic al castelului.

Ca multe alte sate sălăjene, Treznea păstrează ruinele a ceea ce odinioară a fost un Castel în toată splendoarea lui şi aparţinând nobilimii maghiare. În fapt, construit pe la mijlocul secolului al XIX-lea chiar în centrul localităţii, castelul are în componenţă două corpuri principale, legate între ele de o reproducere a celebrei “punţi a suspinelor” din Veneţia, unică în România. Totul este, însă, departe astăzi de strălucirea de altădată.
În 2009, zăbrele de fier, aşezate în cruce, suplineau ceea ce a fost odată uşa de la intrarea principală a castelului. Acum uşa a dispărut demult şi pe treptele în semicerc care odată se aflau în faţa ei ne întâmpină doar moloz şi câteva scânduri prăfuite. Nu mai găsim nici toate ferestrele bătute în cuie, ca acum 3 ani, ci doar câteva goluri care rânjesc hidoase în pereţi, asemeni unor dinţi lipsă dintr-o imensă gură de căpcăun. Acelaşi personaj de poveste pare a fi muşcat serios şi din corpul de clădire din spatele castelului, pe jumătate ruinat.

Castelul cu “puntea suspinelor”

Ocolind pereţii scorojiţi, ajungem iar în faţa castelului, unde regăsim două vechi cunoştinţe: doi molizi gemeni sunt tot ce a rămas din grădina “ca din rai” pe care familia Bay a avut-o şi de care sătenii mai bătrâni îşi amintesc încă. În drepta, unde altădată se întindea eleşteul în care familia grofului maghiar se îmbăia în zilele toride de vară dăm cu ochii de terenul de fotbal al satului, împrejmuit de un gard de sârmă susţinut de stâlpi de fier vopsiţi în alb.
Revenind la castel, acesta are, în opinia avocatului Călin Hârza, un pasionat al construcţiilor de acest gen din Sălaj, o structură şi o formă legată strict de genealogia familiei ce a locuit în el. Deşi atât bătrânul Bay, cât şi soţia acestuia proveneau din familii nobiliare, Ferenc era cu o treaptă mai sus în ierarhie, fapt pentru care corpul de clădire rezervat lui era mai mare, ea fiind o dovadă a “adevăratului” nobil. Mai mult, cel rezervat soţiei nu este doar mai mic, ci a fost legat de cel al soţului printr-o “punte a suspinelor” ce simbolizează înnobilarea prin căsătorie a părţii feminine a familiei.

Părăsit de urgenţă în 1944

Familia lui Bay Ferenc a rămas puternic imprimantă în memoria colectivă a satului şi, din păcate, nu pentru aspecte pozitive, groful fiind considerat autorul moral al masacrului horthyst din 1940. Chiar şi după cumplitul eveniment, familia Bay a continuat să locuiască în castel alţi 4 ani, până în 1944, când, cu doar câteva săptămâni înainte ca frontul celui de-al Doilea Război Mondial să ajungă în zonă, să părăsească de urgenţă reşedinţa. Groful, alături de fiul şi soţia acestuia, de cei doi nepoţi, dar şi de o parte din animalele pe care le avea la momentul respectiv s-a retras din faţa armatei române la Curtuişeni, în Bihor, aproaope de graniţa cu Ungaria, localitatea natală a nurorii sale. Sătenii spun că se pare că de acolo familia Bay a fugit în Elveţia, unde bătrânul grof ar fi avut o soră. După venirea comuniştilor la putere, castelul a fost sediul CAP-ului din sat, perioadă în care a fost cât de cât întreţinut. După 1990, însă, clădirea a fost abandonată şi lăsată în voia sorţii.
Dosare penale că au furat castelul

Actualmente, deşi inclus pe lista monumentelor istorice, ansamblul arhitectural este supus distrugerilor de tot felul. Dacă, pe de-o parte, timpul, ploile şi vântul muşcă din zidurile vechi, pe de alta, castelul este rupt bucată cu bucată şi de unii săteni care ţin să îl vadă ras de pe faţa pământului, pe considerentul celor petrecute aici în urmă cu mai bine 70 de ani. Grinzi masive de lemn, cărămizi ori lemnăria şi acoperişul – tot ce a putut fi luat de la castel şi refolosit a dispărut. Unele lucruri furate mai ales noaptea au fost recuperate de către autorităţile locale, doi săteni fiind cercetaţi penal pentru furt, după cum susţine primarul Emanoil Stanciu. “Unul din cazuri a fost înregistrat anul trecut, când într-o dimineaţă am văzut că toată tabla de la acoperiş era decoperată. O luase un sătean noaptea şi a dus-o la fier vechi. Acum bărbatul este cercetat penal pentru furt şi distrugere. Cel de-al doilea caz îl priveşte pe un alt localnic, care a luat din grinzile metalice ale castelului. Am primit o sesizare privind acest aspect, ne-am deplasat la faţa locului şi am recuperat grinzile, iar acest localnic este şi el anchetat de organele de cercetare penală. Chiar ne-au contactat recent pentru a ne întreba dacă ne constituim în dosar ca parte civilă şi ne-au cerut date despre valoarea prejudiciului cauzat”, susţine primarul Emoanoil Stanciu.
Sătenii – bântuiţi încă de fantoma grofului
Acesta recunoaşte că oamenii şi locurile sunt bântuite încă de fantoma lui Bay Ferenc şi că multor săteni le vine greu să facă diferenţa între clădirea monument de patrimoniu şi groful care a declanşat masacrul hortyst din 1940. Din această cauză, singurele două cereri de concesionare/vânzare a castelului, pe care le-a primit de-a lungul anilor administraţia locală a comunei, s-au izbit de un zid de tăcere şi refuz.
Mai exact, conştient de valoarea ei, avocatul Călin Hârza a vrut în repetate rânduri să cumpere sau să concesoneze castelul, în 2006, 2007 şi 2008, dar toate discuţiile purtate cu cei din Treznea s-au soldat cu un mare eşec. “Avocatul Călin Hârza ne-a contactat şi ne-a spus că ar vrea să cumpere sau să concesioneze castelul, ca reprezentant al Ordinului Templier, şi să facă acolo sediul acestei organizaţii şi poate o grădiniţă de tip Waldorf. Am supus această cerere Consiliului Local şi iniţial consilierii au fost de acord cu concesionarea, mai ales că anual urma să intre în bugetul local suma de 8.000 de lei. Uleterior, însă, a venit în sat dr. Puşcaş, de la Şimleu, şi i-a întors şi pe ei, şi pe săteni. I-a întrebat cum de vor să mai păstreze în picioare şi să mai dea şi importanţă unei clădiri care a cauzat atâta durere şi care are legătură directă cu ce s-a întâmplat în 1940? Şi oamenii au dat înapoi, iar concesionarea nu s-a mai făcut”, povesteşte edilul, spunând că el, de unul singur, nu poate face nimic pentru castel, nici dacă ar vrea, întrucât este reprezentantul sătenilor, iar decidenţii în comună sunt aleşii locali. O a doua persoană interesată de punerea în valoare a castelului a apărut în ultimii 3 ani, dar fiind vorba de un cetăţean de etnie maghiară, cei din Treznea s-au arătat încă o dată reticenţi, având în vedere aceleaşi întâmplări petrecute în sat în urmă cu 70 de ani.
Aşa se face că ansamblul arhitectural a rămas în grija autorităţilor locale, asemeni unei pietre de moară care trage mereu în jos. Edilii comunei susţin că bugetul local nu permite investiţii în întreţinerea clădirii şi nici angajarea unui paznic, iar situaţia juridică neclară a castelului face aproape imposibilă orice tentativă de a găsi fonduri pentru susţinerea lui. “Castelul ne-a revenit, prin instanţă, nouă, dar nu ştim unde este actul de proprietate. Nu a ajuns niciodată la noi şi nu ştiu unde să îl căutăm. Ca să lămurim toate acestea, am cerut de mai multe ori Ministerului Culturii declasarea castelului, lucru care ne-a fost însă mereu respins”, spune primarul.
Deşi în 2009, declara ca declasarea a fost cerută pentru ca ansamblul arhitectural să fie scos din lista monumentelor istorice şi pentru a putea fi apoi demolat, în loc urmând să se facă un sediu nou pentru primărie, un dispensar şi locuinţe ANL, de această dată edilul a spus că nu s-a vrut şi nu se vrea demolarea construcţiei, ci clarificarea situaţiei juridice. Odată rezolvat acest aspect, castelul ar putea fi concesionat ori vândut mai uşor, susţin reprezentanţii autorităţilor locale. În plus, aceştia admit că zona în care se află castelul este singura din domeniul public unde poate fi construit centrul civic al comunei, dar precizează că noul bloc ANL prevăzut a fi ridicat aici va fi vecin cu bătrânul castel şi nu îi va “fura” locul. Primarul Stanciu neagă şi zvonurile vehiculate în zonă cum că noul bloc ANL ar fi destinat unor familii de rromi şi că aceştia, vrând să urgenteze construiţia blocului, ar lua noapte de noapte din ziduri, pentru a le face să dispară de tot. “Pentru blocul ANL, care va fi ridicat în vecinătatea castelului, avem o listă cu 37 de solicitări primite din partea familiilor de tineri din comună care nu au unde locui. Stau îngrămădite cu părinţii, cu socrii, trebuie să facem ceva pentru ele. De aceea am şi întocmit proiectul privind blocul ANL”, susţine primarul.

Declasarea nu este justificată

În ciuda cererilor de declasare înaintate de administraţia locală, reprezentanţii Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Cultural (DCCPNC) Sălaj susţin că ansamblul arhitectural din Treznea nu trebuie dărâmat, ci mai degrabă restaurat şi valorificat ca monument de patrimoniu. “Un demers de restaurare este viabil, dar mai întâi trebuie clarificată situaţia juridică a castelului. După aceea, se va putea întocmi un Proiect Tehnic – vom încerca să găsim fonduri pentru aceasta de la Ministerul Culturii, întrucât după 2014 se vor redeschide axele de finanţare pentru valorificarea patrimoniului naţional. Până atunci, ar trebui pus în siguranţă. Restaurarea castelului este modalitatea cea mai bună de a păstra istoria şi de a ajuta generaţiile viitoare să înţeleagă ce s-a întâmplat la Treznea”, a spus directorul DCCPNC Sălaj, Doina Cociş. Aceasta a spus că, în 2010, a mers la Ministerul Culturii pentru a obţine fonduri pentru un asemenea Proiect Tehnic, însă tocmai situaţia juridică neclară a ansamblului arhitectural de la Treznea i-a făcut pe cei de la Bucureşti să ceară mai întâi rezolvarea acestei probleme, timp în care fondurile au fost direcţionate către un proiect similar din Nuşfalău.
Tot pentru păstrarea şi punerea în valoare a reşedinţei familiei Bay opinează şi prefectul Sălajului, Filonaş Chiş, acesta considerând că ansamblul arhitectural ar putea fi restaurat şi introdus în circuitul turistic al comunei. Oficialul a relansat discuţii în acest sens în septembrie, când s-a aflat la Treznea pentru comemorarea victimelr horthyştilor din noaptea de 9 septembrie 1940, iar luni s-a întâlnit cu primarul Emanoil Stanciu şi cu directorul Direcţiei de Curură Sălaj pentru a stabili primi paşi care trebuie făcuţi în acest sens. “Cred că restaurarea şi punerea în valoarea castelului este soluţia corectă, chiar dacă pentru aceasta trebuie să învingem nişte mentalităţi. Până la urmă, oamenii din Treznea au suferit în 1940 şi nu este un lucru pe care să îl negi, însă trebuie recunoscută valoarea clădirii. Astăzi (luni) am avut o întâlnire cu primarul Emanoil Stanciu şi cu directorul Direcţiei de Cultură Sălaj şi am stabilit că, în primul rând, trebuie rezolvată cât de repede problema proprietăţii publice a terenului pe care este ridicat castelul. Acest teren aparţine comunei, dar nu a fost întabulat, ca urmare acest lucru trebuie făcut cât de repede”, a declarat prefectul.

Final (temporar) de poveste
Cât timp se vor face toate aceste demersuri şi până când va fi identificată o sursă de finanţare, Castelul lui Bay Ferenc rămâne în bătăia vremii, sub ploi, ninsori, arşiţă şi vânt. Peste zidurile tăcute trece foarte rar privirea vreunui turist ajuns din întâmplare în localitate, astfel că doar fantoma lucrurilor care au fost odată mai rezistă în încăperile acoperite de-a dreptul cu petice de cer. În rest, dezgolite până la ultima carămidă, zidurile legate între ele de “puntea suspinelor” încearcă să facă faţă singure anilor ce coboară peste ele, într-un sat unde nu puţini sunt cei care, sub impulsul emoţiilor, ar vrea să arunce istoria la coşul de gunoi.

Comentarii

comments

11 Comentarii »

Comentariile venite din partea voastra cu privire la articolele prezentate pe website-ul nostru sunt apreciate de autorii materialelor si de ceilalti utilizatori, daca sunt exprimate intr-un limbaj decent. Ne rezervam dreptul sa nu publicam sau sa inlaturam de pe magazinsalajean.ro acele mesaje/comentarii/opinii licentioase (injurii, cuvinte obscene si atacul la persoana).

  1. Anonim 6 noiembrie 2012 at 10:26 - Reply

    Ar trebui sa fie daramat ca satenii sa nu mai fie urmatriti de fantoma trecutului. Sa nu le mai spuna copiilor: vezi, aici a stat groful maghiar care a inlesnit masacrarea…ce usor e sa iei decizii din afara localitatii ca sa lasi monument de patrimoniu. Daca cei de la culte zic ca nu, atunci sa faca ei proiecte si sa il restaureze ei

  2. marga 6 noiembrie 2012 at 13:31 - Reply

    Catelul trebuie restaurat indiferent ce zice securistul dr. Puscas, devenit marele mentor al traznenilor

  3. Anonim 6 noiembrie 2012 at 13:43 - Reply

    pentru anonim….esti- prost -dar parinti tai sunt de vina care in loc sa te educe te-au lasat sa te creasca ulita !!!!!!! DUPA CAPUL TAU PROST TOT ARDEALUL AR TREBUI DEMOLAT !!!! muta-te in Vaslui.,mancale-ai p..la !!!!

  4. Anonim 6 noiembrie 2012 at 13:47 - Reply

    CHIAR CA ESTI PROST !!!!!!!! ROMA E PLIN CO MONUMENTE ISTORICE ZIDITE DE SCLAVI-…..dar NU LE DARAMA NIMENI !!!!!!!

  5. Anonim 6 noiembrie 2012 at 16:00 - Reply

    Trebuie inteles ca romanii din Treznea din 1940 au avut acelasi statut social cu scavii Romei, fara nume ,fara identitate , fara credinta incit putem uita totul de dragul unor alogeni.

    • Anonim 6 noiembrie 2012 at 20:41 - Reply

      Anonimule, bati campii, habar nu ai de istorie

  6. cezar 7 noiembrie 2012 at 12:16 - Reply

    are dreptate! trebuie demolat -si daca printr-o minune vin turisti pe la noi , le aratam spitalul judetean s-au Silvania din zalau. eventual depoul din jibou……

  7. trezneanul 8 noiembrie 2012 at 09:35 - Reply

    castelul trebuie demolat? de ce? ca satenii sa nu mai fie urmariti de fantomele trecutului? pai atunci sa darame si monumentul ca satenii sa nu mai fie urmariti de fantomele trecutului. preotul din sat a fost impuscat in biserica? pai atunci sa darame si biserica, tot pentru ca satenii sa nu mai fie urmariti de fantomele trecutului. oamenii au fost impuscati pe ulitele din sat. sa fie arate toate ulitele din sat si pus pe ele malai ca satenii sa nu mai fie urmariti de fantomele trecutului.
    la auschwitz au fost omorati intre 1,1 si 1,6 milioane de oameni (nu se stie numarul exact) dar pentru asta nu a fost daramat lagarul. oamenii platesc bilet ca sa poata vedea ororile fascistilor. si o parte din banii aia se intorc la comunitate. in treznea trebuie demolat castelul ca asa vor niste tampiti care nu suporta sa vada unguri. aiurea nu suporta! daca ajung la spital, nu ii intereseaza ca le salveaza viata un ungur. daca ajung in zalau, nu ii intereseaza ca isi cumpara mancare de la un abc al unui ungur. daca le ia foc casa, nu ii intereseaza ca intre pompierii care vin sa stinga focul sunt si unguri. daca merg cu produse in piata, nu le pasa ca vand produsele si la unguri
    cei din treznea sunt asa de porniti impotriva ungurilor? bine ca nu sunt asa de porniti impotriva tiganilor care ii fura si care in curand o sa le dea in cap
    SUNT ROMAN SI SUNT DIN TREZNEA, DAR PENTRU ASTA NU SUNT DE ACORD SA FIE DARAMAT CASTELUL

  8. wild rose country 11 noiembrie 2012 at 09:16 - Reply

    pt trezneanul : bravo se vede ca ai ceva in capul pe care-l porti pe umeri ci nu intre picioare ca multi aiuriti din satul respectivi

  9. Observator 23 noiembrie 2012 at 10:47 - Reply

    Demolati-l dragilor si din caramida sa faceti case noi, dar mai urate, ca la asta romanii se pricep.

  10. MARIANA 28 februarie 2013 at 11:12 - Reply

    Edit…Delete…Ami Ardelean
    Acest castel aduce unor consateni amintiri tragice si dureroase , dar datorita valorii ei si pentru ca urmasii acelora care au suferit in urma masacrului , sa aiba o piatra de aducere aminte a tragediei ce s-a intamplat in Treznea , ar fi bine pastrat si reamenajat ca monument istoric.Consider ca aceea cladire nu se face vinovata de masacrul care a avut loc in TREZNEA la comanda proprietarului ei : Groful Bay.A LUI Dumnezeu este razbunarea si va rasplatii totul intr-o zi fiecaruia dupa faptele lui.

Lasa un Raspuns »