Noutăţi filatelice: Ziua mărcii poștale românești 2017 – Pe aici nu se trece!

Daniel Mureşan

Victoriile aduse de armata română, mult așteptate și greu câștigate, au devenit punctul de cotitură al Primului Război Mondial pentru țara noastră.
Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917) a început cu o puternică pregătire de artilerie, continuată a doua zi, acțiune care a cauzat distrugeri însemnate dispozitivului inamicilor, facilitând ofensiva trupelor române.
Ofensiva de la Mărăști a fost o adevarată capodoperă de artă militară, care a evidențiat calitățile de comandant ale generalului Alexandru Averescu. Biruința obținută era strălucită, frontul dușman fiind distrus pe o lățime finală de 30 de km și o adâncime de 20 km. Au fost eliberați 500 km2 cu 30 de localități.
Bătălia de la nord de Focșani, cunoscută în istoriografie ca „bătălia de la Mărășești”, a fost cea mai mare confruntare de pe Frontul român din vara anului 1917 și una dintre cele mai ample purtate de Antanta în același an.
Pe frontul de la Mărășești s-a remarcat Ecaterina Teodoroiu, al cărei chip este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei, cea devenită o eroină și un exemplu de curaj și abnegație. Ecaterina Teodoroiu şi-a început activitatea de susţinere a efortului de război ca infirmieră la spitalul din Târgu Jiu. Ea făcea parte din cohorta de cercetaşi „Domnul Tudor”, condusă de Liviu Teiuşanu. La 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii din ţară au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei. Printre ei s-a aflat şi Cătălina, care a îngrijit răniţii aduşi la Târgu Jiu, mai întâi ca şi cercetaşă, apoi ca infirmieră.
S-a remarcat în luptele de la Jiu şi Filiaşi, unde a fost rănită la ambele picioare. Regele Ferdinand I i-a acordat la 19 martie 1917, personal, „Virtutea militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent (prin Decretul nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917), primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni. În fruntea acestui pluton a căzut eroic în seara zilei de 22-23 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti.
A fost înmormântată iniţial pe valea Pârâiaşului, în locul numit „Poienele”, cu onoruri militare. La 9 iunie 1921, cu ocazia serbării centenarului Tudor Vladimirescu, rămăşiţele pământeşti ale eroinei au fost reînhumate la Târgu-Jiu, în cadrul unor funeralii naţionale. Sicriul eroinei a fost confecţionat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic şi a fost depus într-o criptă betonată din faţa catedralei din Târgu Jiu. Ulterior, deasupra criptei a fost amplasat un monument din marmură, operă a sculptoriţei Miliţa Petraşcu. Pe cele patru faţete ale monumentului sunt sculptate imagini reprezentând scene din viaţa Ecaterinei Teodoroiu.
Casa în care s-a născut Cătălina Toderoiu există şi azi, în Târgu Jiu, în ea fiind amenajat un muzeu dedicat tinerei eroine ce a căzut pentru Patrie în timpul primului război mondial.
Conducerea trupelor române a fost încredințată generalului Eremia Grigorescu, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei, cel care, în prima bătălie de la Oituz, lansase lozinca „Pe aici nu se trece!”. Pe câmpul de luptă al Mărășeștilor, aceste cuvinte au intrat în conștiința neamului românesc prin jertfa Armatei Române. De remarcat că la începutul bătăliei contra feldmareșalului August von Mackensen, ele au fost reformulate astfel „Nici pe aici nu se trece!”.
Eremia Grigorescu s-a născut la Târgu Bujor la 28 noiembrie 1863. A fost căsătorit de două ori. A divorţat de prima soţie în anul 1918 şi s-a căsătorit cu Elena Negroponte, cu care a avut o relaţie în timp ce era pe front şi în al cărei conac generalul îşi va instala cartierul general în anul 1917. Fiul său cu Elena Negroponte, Ulyse, s-a născut la Bârlad, judeţul Vaslui, la 20 noiembrie 1917, în timp ce Eremia Grigorescu era încă însurat cu prima soţie. După ce va divorţa de aceasta, îşi va recunoaşte oficial fiul. Urmează şcoala primară (1870 – 1874) şi gimnaziul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1874 – 1878). Obţine diploma de bacalaureat în 1881, la Liceul Naţional din Iaşi. După absolvirea ciclului inferior, se înscrie la cursurile Facultăţii de Ştiinţă şi Medicină din acelaşi oraş. Urmează doar primul an, după care, în 1882, pleacă la Bucureşti şi se dedică carierei militare.
Este admis în urma unui examen la Şcoala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie. După absolvirea acestei în 1884, mai urmează încă doi ani la Şcoala de artilerie şi geniu. Pentru că a obţinut rezultate excepţionale a fost ataşat comitetului de artilerie Saint Thomas d’Acquin din Paris, urmând cursurile de matematică la Sorbona (1887 – 1889).
După ce s-a întors în ţară a publicat lucrarea Calculul probabilităţilor aplicat la gurile de foc şi a început să predea cursuri de algebră superioară şi de artilerie la şcolile militare din ţară. În 1895 a înfiinţat Pulberăria de la Dudeşti, pe care a condus-o mulţi ani.
A avansat rapid în ierarhia militară, până la gradul de general de brigadă (28 noiembrie 1915), apoi, în timpul Marelui Război, este avansat la general de divizie (1 aprilie 1917), şi general armată (24 ianuarie 1918).
Bravul general Eremia Grigorescu, mort prematur în anul 1919, după ce trăise sentimentul României Mari, a fost înmormântat, conform dorințelor sale, lângă ostașii eroi din Mausoleul de la Mărășești.
Concomitent cu acțiunea de la sud de Carpați, inamicul a trecut la ofensivă și pe valea Oituzului, pentru a străpunge apărarea trupelor româno-ruse de aici și a face joncțiunea cu trupele comandate de Mackensen, ce avansau pe valea Siretului.
Zilele de 29-31 iulie/11-13 august 1917 au fost cele mai grele din bătălia Oituzului, inamicul făcând eforturi disperate pentru a depăși apărarea trupelor române și ruse. Rezistența tenace a apărătorilor, coroborată cu măsurile eficiente întreprinse de Marele Cartier General și Armata 2 de întărire a dispozitivului, au contribuit la înfrângerea armatelor inamice.
Oituzul a reprezentat ultimul episod al confruntărilor din vara anului 1917 de pe Frontul român, cunoscut în istoriografie drept bătăliile de la „porțile Moldovei”. Ele au salvat existența statului român și au contribuit la revigorarea stării morale a tuturor cetățenilor.

Leave a Comment