Noutăţi filatelice: Specii dispărute recent

Daniel Mureşan

Schimbările climatice, vânatul excesiv, activităţile vulcanice intense, sunt doar câteva dintre cauzele care au dus la distrugerea celei mai mari părţi a faunei şi a florei de pe Terra. O foarte mare varietate de specii de plante şi de animale sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariţie iar altele sunt în pragul dispariţiei în fiecare an, chiar înainte ca biologii să le poată identifica şi cataloga.
Romfilatelia, prin emisiunea Specii dispărute recent, doreşte să tragă un semnal de alarmă în privinţa schimbărilor climatice ce implică întreaga omenire şi care este responsabilă pentru protejarea planetei.
Porumbelul migrator (Ectopistes migratorius), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 2,70 lei, este o specie endemică dispărută în America de Nord, unde în trecut era foarte răspândit. Numele său ştiinţific, migratorius, face referire la caracterul său migrator.
Fenomenul remarcabil al acestei specii l-a reprezentat numărul enorm de indivizi, care călătoreau în stoluri cu lungimi de până la 5 km.
Porumbelul migrator a fost vânat de americanii nativi, dar vânătoarea s-a intensificat odată cu venirea europenilor, cu precădere în secolul al XIX-lea. La sfârşitul secolului XIX, efectivul s-a micşorat drastic, motivele principale care au dus la dispariţia acestei specii fiind vânătoarea excesivă, faptul că specia depunea un singur ou, precum şi pierderea rapidă a habitatului natural.
Ultimul cuib înregistrat în sălbăticie a fost colectat în 1895, lângă Minneapolis. Martha, ultimul exemplar în captivitate, a murit de bătrâneţe, la 1 septembrie 1914, în Grădina Zoologică din Cincinnati.
Thylacinus cynocephalus, în limba greacă „cel cu cap de căţel şi marsupiu”, a fost cel mai mare marsupial carnivor cunoscut al vremurilor moderne şi este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei. Este cunoscut sub numele de Tigru marsupial (datorită spatelui dungat), sau Lup marsupial. Nativ al Australiei continentale, Tasmaniei şi Noii Guinee, a devenit extinct în secolul XX.
Vânatul intensiv încurajat de recompense, a fost desemnat ca fiind motivul principal al dispariţiei sale, cu toate că sunt luaţi în considerare şi alţi factori, precum bolile şi invadarea teritoriului său de către om. Ultimul exemplar captiv de tigru marsupial, ulterior numit Benjamin, a fost capturat în 1933 şi trimis la Grădina Zoologică Hobart, unde a trăit timp de trei ani. Acest ultim exemplar de tigru marsupial a murit la 7 septembrie 1936.
Tigrul de Java (Panthera tigris sondaica), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei, este o subspecie dispărută de tigru care a trăit pe insula indoneziană Java, până la mijlocul anilor 1970.
Tigrul de Java a fost o subspecie de dimensiune mică în comparaţie cu alte subspecii de pe continentul asiatic. Cu o lungime a corpului de 200-245 cm şi o greutate de 100-140 kg (masculii), tigrul de Java a fost propus să fie atribuit unei specii distincte, Panthera sondaica.
Printre cauzele probabile ale dispariţiei speciei sunt activitatea umană (tigrii şi prada lor au fost otrăviţi) şi pierderea de habitat. Pădurile naturale au fost din ce în ce mai fragmentate după al Doilea Război Mondial pentru a se planta arborii de cafea şi de cauciuc. Urmând o perioadă de conflict civil, după 1965, grupări armate s-au retras în rezervaţiile tigrilor unde au ucis ultimele exemplare rămase.
Ultimul tigru a fost semnalat în Parcul Naţional Meru Betiri în anul 1976. De atunci nici un alt exemplar nu a mai fost înregistrat în ultimulul sanctuar al pisicilor mari.
Delfinul Baiji sau Delfinul chinezesc (Lipotes vexillifer), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 15 lei, a fost singurul reprezentant al familiei din care face parte (Lipotidae), fiind o specie relictă de delfin de apă dulce, răspândită exclusiv în bazinul râului Yangtze din Republica Populară Chineză. În timp ce aceasta se industrializa şi folosea intens râul pentru pescuit, transport şi hidro-electricitate, populaţia de Delfini Baiji a avut un declin drastic.
Ceea ce îl deosebea din punct de vedere al aspectului, botul lung, a apărut ca o necesitate de adaptare la apele mâloase şi întunecoase ale fluviului Yangtze, unde vederea nu putea fi folosită pentru orientare sau căutarea hranei.
După studii ale râului Yangtze, efectuate în anii 1980, Delfinul Baiji a fost declarat ca fiind prima specie de delfin din istorie împinsă până la extincţie de intervenţia umană. Eforturi au fost făcute pentru a conserva specia, dar în timpul unei expediţii din 2006 nu s-au mai găsit Delfini Baiji în râu.
Avem datoria, de a învăţa din greşelile trecutului, pentru a ocroti speciile ce acum se află pe cale dipariţie, pentru că, aşa cum istoria arată, sunt suficiente câteva decenii pentru a eradica specii ce au evoluat în echilibru cu planeta noastră timp de milenii.

Scrie un comentariu