Vinerea Mare cunoscută şi sub denumirea de Vinerea Patimilor este ziua de doliu a întregii crestinătăţi – ziua în care a fost răstignit şi a murit Mâtuitorul lumii – spre mântuirea întregii omeniri.
Prin slujbele ținute, biserica ne aduce aminte de patimile Mântuitorului, ce a fost scuipat, batjocorit și răstignit între doi tâlhari, motiv pentru care această zi neagră este cunoscută și ca Vinerea Patimilor. Conform tradiţiei creştine, “Vinerea Mare se mai numeşte şi Vinerea Seacă, pentru că femeile în vârstă din mediul rural ţineau post negru, iar seara, la “Denia Prohodului Domnului”, luau anafură, pâine sfinţită, de la biserică. În Vinerea Mare, în mijlocul bisericii, se scoate “Sfântul Epitaf”, pânza care are pe ea chipul Mântuitorului, iar credincioşii trec pe sub acest epitaf până în după-amiaza zilei de sâmbătă.
Profundă zi de doliu, tăcere și meditație, Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor, așa cum mai este cunoscută, această zi este cinstită în mod tradiţional de creştini prin participarea la Prohodul Domnului, slujbă ce se ține în toate bisericile creștine în această seară. În tradiţia populară a acestei zile se aminteşte de un obicei prin care în zorii zilei, casa se afumă cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, pentru ca gângăniie și lighioanele să nu se apropie de ea. Tot tradiţia populară spune că dacă în Vinerea Mare va ploua anul va fi unul bun şi mănos, iar în cazul în care nu plouă, anul nu va fi unul roditor. În această zi, femeilel nu au voie: să facă pâine la cuptor , prăjituri sau cozonci, să spele.
Vinerea Mare – zi de doliu, tăcere şi medidaţie
