Vânt dinspre indolenţă

Magazin Salajean 27 mai 2011 0

Raportul de monitorizare a activităţii parlamentare, publicat la începutul acestei săptămâni de către Institutul pentru Politici Publice, îmi reaminteşte că, oricât s-ar strădui, politicienii României nu pot depăşi graniţele diletantismului. Profesionalismul pe care-l afişează politrucii noştri, la diversele manifestări care se lasă cu tăieri de panglici, chefuri îmbibate în alcool şi femei, pupincurisme şi alte gesturi eroice, mă duc cu gândul la tot ceea ce poate reprezenta termenul de amatorism scârbavnic. Ei bine, este sau nu un motiv de mândrie faptul că, anual, dintr-un număr aproximativ de 250 de zile de mers obligatoriu la serviciu, tu faci act de prezenţă doar în proporţie de 85 la sută?

Funcţia de parlamentar te absolvă de orice responsabilitate?

Potrivit raportului, deputaţii sălăjeni (patru la număr) ne aruncă momeala, iar cum poporul e flămând de performanţă, s-ar putea să şi prindă. Cu o medie a procentelor prezenţei la vot, care îi propulsează în topul celor mai harnici parlamentari din România, mai precis pe locul II la nivel naţional, cu 85,7 la sută, deputaţii sălăjeni au devenit peste noapte vicecampioni într-ale prezenţei la şedinţele din Camera Deputaţilor. Primul pe lista deputaţilor din Sălaj – care a înţeles cât de cât că proverbul potrivit căruia munca e brăţara de aur poate deveni un calificativ pozitiv la propriul CV – este udemeristul Seres Denes. Cu riscul să deranjez la stomac câţiva români verzi de pe forum, trebuie să recunosc că, de-a lungul timpului, prin acţiunile sale, Seres Denes a demonstrat că îşi merită locul în Parlament. Desigur, meritul său este cât se poate de relativ, însă noi ne raportăm la ceea ce ne-au oferit politrucii contemporani, şi la nimic altceva…

Pedelistul Lucian Bode poate fi considerat, la prima vedere, un novice într-ale politicii, însă şcoala de partid primită de la Viorel Stanca l-a ajutat, fără doar şi poate, în carieră. Bode mai are atuul unei imagini relativ proaspete pe scena politică sălăjeană, iar dacă-i adăugăm la reuşite şi locul secund în ceea ce priveşte prezenţa deputaţilor sălăjeni la serviciu, putem afirma, măcar din colţul gurii, că este un tânăr cu potenţial, care promite. Timpul îmi va da sau nu dreptate.

Faptul că Iuliu Nosa a participat la şedinţele Camerei într-un procent de 84,5 la sută nu ne spune mai nimic. Însă, mărturisesc că acest lucru m-a surprins plăcut. Nu este de ici de colo ca, după ce te-ai ciumurlit de atâta politică someşană, să faci drumul Bucureştiului de atâtea ori şi, mai grav, să o faci conştient că nu vei putea schimba cursul răului, oricât de înrăit pesedist ai fi.

Lipsind de la aproximativ 30 la sută dintre voturile finale din Camera Deputaţilor, deputatul liberal Mirel Taloş a dezamăgit, fiind onorat cu apelativul de chiulangiul clasei. Poate că nu ar trebui să ne ofenseze acest stigmat, care va atârna destul pe umerii deputatului la următoarele alegeri parlamentare, în condiţiile în care îşi duce traiul la Bucureşti, de unde şi presupunerea că s-a infectat deja cu virusul lui Mitică din opera lui Caragiale. Iar motivaţia sa cum că absenţele înregistrate la voturile finale au apărut în sesiunea de toamnă din 2010, când parlamentarii PNL au refuzat să mai voteze iniţiativele legislative, fiind în grevă parlamentară, mi se pare absolut demenţială! Care dintre pălmaşii sălăjeni îşi poate permite luxul de a-şi lua câteva luni de concediu (cu sau fără plată) doar pentru că doamna contabilă i-a greşit intenţionat, la numărătoare, zilele în care a întârziat la serviciu? Cred că cineva trebuie să-i atragă atenţia parlamentarului că electoratul său nu i-a dat încă liber de la responsabilităţi. Însă, niciodată nu-i prea târziu…

Cât priveşte prezenţa senatorilor sălăjeni la serviciu, fără riscul de a greşi, putem afima că aceştia se înscriu în trendul general. Precum apa sfinţită, atât pesedistul Gheorghe Pop, cât şi udemeristul Fekete Andras nu au şocat cu nimic audienţa. Poate doar cu fluturaşii de salariu, ca să moară de ciudă toţi fraierii care muncesc pe brânci, ca să nu ajungă acasă unde le plâng copiii de foame.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »