Unde-i munca “la roz”?!

Mihaela Oprea 15 februarie 2013 1
Unde-i munca “la roz”?!

Tot mai mulţi patroni încalcă legea cu bună ştiinţă pentru a se sustrage de la plata contribuţiilor angajaţilor către stat. Taxe la sănătate, taxe la pensii şi taxe şomaj, plus impozite şi alte taxe, toate acestea pun deseori lacăt pe multe firme. Cu atât mai mult a amplificat această situaţie economia ţării, care în ultimii ani a luat-o la vale. Mulţi agenţi economici au fost obligaţi să-şi închidă afacerile, în timp ce o bună parte dintre cei rămaşi pe piaţă s-au văzut nevoiţi să recurgă la fel de fel de tertipuri pentru a supravieţui.
De moarte şi de taxe nu scapă nimeni, spune o vorbă veche. Dar de ocolit, dacă se poate… Până aici au ajuns mulţi angajatori să nu mai plătească la stat după angajaţi. Nici nu e de mirare în condiţiile în care mai bine de jumătate din salariul convenit cu salariatul se duce la bugetul statului, contribuţiile fiind extrem de ridicate.
Sunt agenţi economici care încearcă să-şi convingă angajaţii să accepte pe statul de plată salarii mai mici decât cele primite, efectiv, în mână. Şi nici nu trebuie să ducă o muncă asiduă de convingere, pentru că au la îndemână numărul redus de locuri de muncă în perioada de criză economică. Aceasta este muncă “la gri”, ascunsă de ochii autorităţilor şi la mica înţelegere între patron şi angajat.
Tot la mica înţelegere este şi munca “la negru”. Voebim de o altă categorie de patroni care nu vor să plătească niciun ban statului după salariat şi nu mai încheie contracte de muncă. Atât doar că riscurile sunt cu mult mai mari. Un simplu control la firmă şi cel prins fără documente legale este imediat luat în vizor de inspectorii de muncă. Amenda, cel puţin 10.000 de lei pentru patron.
Să accepte munca “la gri” sau munca “la negru” este clar un dezavantaj pentru muncitor. În loc să aibă un venit asigurat la pensie, să poată trăi câteva luni din şomaj dacă este dat afară de la locul de muncă, salariatul este obligat să accepte compromisurile dacă vrea un loc de muncă.
În toate cazurile este o situaţie fără ieşire pentru ambele părţi. Angajatorul, care abia îşi menţine afacerea pe piaţă, este sufocat de taxe şi impozite crescânde de la un an la altul. Salariatul vrea un loc de muncă. Numai firmele mari şi prospere reuşesc să respecte legislaţia şi să declare toate ca la carte.
Şi normal că statul iese câştigător. Statul ia banii şi de la angajator şi de la salariat, iar când vine vremea să-i înapoieze celor în drept, suflă în degete că nu-i mai are.

Comentarii

comments

Un Comentariu »

Comentariile venite din partea voastra cu privire la articolele prezentate pe website-ul nostru sunt apreciate de autorii materialelor si de ceilalti utilizatori, daca sunt exprimate intr-un limbaj decent. Ne rezervam dreptul sa nu publicam sau sa inlaturam de pe magazinsalajean.ro acele mesaje/comentarii/opinii licentioase (injurii, cuvinte obscene si atacul la persoana).

  1. Zălăuan 15 februarie 2013 at 19:24 - Reply

    Deci întreprinzătorii gâfâie şi se descurcă greu.
    Atunci de ce am distrus intreprinderile de stat, chipurile le-am privatizat ?!
    Un angajat la privat primeşte cam un sfert din salariul pe care îl primea pe vremuri de la o întreprindere de stat.
    Oare unde sunt cei care prin anii 90 zbierau, “Privatizare totală, imediată şi necondiţionată” ?
    Să-i scuipăm între ochi !!

Lasa un Raspuns »