Turism mioritic: de la castel la grajd

Magazin Salajean 25 august 2011 0

Sub indoiala firii si a contextului, turismul la romani are cu totul alte valente decat acelea pe care le descoperi la straini. Desi isi cunosc tara bine si ii apreciaza – macar la nivel verbal – frumusetile si minunatiile – cand vine vorba de a le promova celor de peste granita, romanul intra brusc, subit si dintr-o data intr-o stare defensiva vecina cu jena. Este ca si cum ar trebui imperativ sa se scuze pentru ca lucrurile sunt asa cum sunt, astfel ca, in loc de o promovare sanatoasa a taramului mioritic, acesta e luat la mistocareala ieftina si rasuflata chiar de cei carora le-a dat viata. Aceeasi atitudine de „lasa-ma sa te las” este lipita cu superglue de obiectivele turistice care ar putea fi promovate peste tot in Romania, dar care sunt privite chioras, fara sa le dea careva vreo sansa.

Salajul este un exemplu cat se poate de bun pentru mersul stramb al lucrurilor. Cetatea Bathory din Simleu Silvaniei este inclusa in viitoare proiecte de reabilitare, dar deocamdata sta ferecata in fata turistilor. Conacele, castelele, turnurile care apartineau vechilor familii din Salaj (maghiare sau nu) si pe care le mai regasesti si astazi prin Dragu, Jibou, Almas, Hida, Treznea sunt lasate sa se darame. Sigur, la nivel declarativ, pentru toate se incearca si se drege, adica se vorbeste de includerea lor in circuite turistice, la fel cum si bisericile de lemn vor fi cuprinse intr-un circuit de acest gen.

Eu, personal, asociez aceste circuite ipotetice cu niste cupole de circ, in care se petrec o multime de sarade si scamatorii deloc reale. Cu alte cuvinte, nu vad concretinzandu-se defel aceste circuite, iar asta din mai multe motive. In primul rand, pentru ca aceste minunatii de cladiri vechi sa fie puse in valoare si sa poata fi vizitate de straini ar trebui investitii masive nu doar in constructiile propriu zise, ci si in infrastructura. Nu poti duce turistii pe drumuri pline de gropi in colturi de judet, indiferent cat de grozav ar fi obiectivul turistic final. Si cum Salajul nu are nicio baza centrala turistica, nicio statiune care sa fie magnet pentru turisti, este greu sa crezi ca ei vor ateriza pe nepusa masa, nu stiu de unde, fix in judetul nostru pentru a se avanta in circuitul turistic al castelelor vechi sau al bisericilor de lemn. Sa imi fie iertata reticenta, dar nu intrevad in viitorul apropiat nicio concretizare a acestor circuite care sa aduca vizitatori cu nemiluita pe meleaguri salajene si sa genereze fonduri la bugetele locale. Intrevad, insa, foarte bine altceva: exemplul din Garcei, unde cladirile baronului Wesselenyi au fost daramate bucata cu bucata de localnici pentru ca piatra sa fie folosita la construirea de pivnite si grajduri, exemplu ce s-ar putea repeta si in alte localitati cu conace si castele inca in picioare. In fond si la urma urmei, romanul este cat se poate de inventiv si, cu siguranta, Salajul nu este primul judet unde castelele nobililor de altadata adapostesc in prezent vite si martoage.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »