Triste adevaruri…

Magazin Salajean 15 iunie 2007 0

Din ce in ce mai mult incep sa cred ca ca avem parte de o clasa politica stupida. Politicienii nostri chiar nu pricep mesajele pe care electoratul le transmite. Ori le inteleg foarte bine, dar le ignora cu o indolenta nemaiintalnita, incercand sa faca din rosu verde si din verde rosu. Totusi, pentru linstea noastra, este mai bine sa credem ca, pur si simplu, clasa politica nu este capabila sa auda, pentru moment, vocea poporului. Atunci cand afirm aceste lucruri, iau in considerare pe de o parte rezultatele electorale din 2004, iar pe de alta parte, modul in care actorii politici relationeaza si interactioneaza intre ei, dar si cu electorii.

Bineinteles, nu trebuie sa fii neaparat un analist politic desavarsit pentru a constientiza ca votul din 2004 a consemnat o formula politica deloc usoara in Parlament, insa cu o structura extrem de echilibrata. Asa cum se stie, nici un partid nu a obtinut din partea electoratului un credit suficient de mare pentru a putea forma un guvern majoritar (fenomen pe care, cel putin deocamdata, Romania nu l-a intalnit in anii post revolutionari).

In cei doi ani si jumatate de mandat, partidele politice au incercat, printr-o metoda devenita deja clasica – migratia politica – sa isi intareasca in mod mai putin ortodox sau natural forta si continutul parlamentar, nereusind de altfel nici schimbarea raportului de forte consfintit de electorat. Practic, in aceasta situatie, politicienii romani sunt condamnati la cooperare. In fond, acesta este cel mai important mesaj pe care alegatorii l-au transmis actualei clase politice. Si, din pacate, doar alegatorii l-au auzit… Prin votul exprimat, electoratul a obligat partidele sa adopte un tip de comportament specific acelor sisteme democratice in care, pentru binele tarii, partile implicate isi dau acordul pentru derularea unor proiecte importante. In raport cu aceasta realitate, comportamentul, perceptia, dar mai ales atitudinea clasei politice din Romania au fost total anacronice si, de cele mai multe ori, antagonice. Astfel, majoritatea liderilor politici au actionat, permanent, pe marginea unei logici totalitare, definita mai ales prin conflictualitate si concurenta distructiva. Din pacate, acest lucru ne arata ca, cel putin pana in prezent, nu am reusit sa ne debarasam, la modul comportamental, de sistemul politic comunist. Din nefericire, perpetuarea acestui tip de comportament este rezultatul unei comoditati cronice a romanului ce s-a vazut cu sacii in caruta, ceea ce face ca actuala clasa politica sa ramana incadrata intr-un sistem total apragmatic. Ceea ce se vede si cu ochiul liber, din moment ce politicienilor romani le este mult mai simplu sa critice, sa desfiinteze, sa anihileze din start orice idee de autopromovare a propriilor calitati.

In fine, daca politicienii chiar nu vor sa inteleaga mesajele pe care societatea le transmite, posibilitatea electoratului de a trasa alesilor o conduita morala se reduce substantial. Mai nou, culmea ironiei, se pare ca relatia dintre alegator si ales tinde sa se inverseze, astfel ca, foarte curand, ni se va cere o majoritate politica imposibila si, probabil, satui de atatea conflicte, o vom da. In atari conditii, pentru a elimina o astfel de ipoteza sumbra, ne aflam in fata unei solutii unice: sa ne trezim mai des decat am facut-o pana in prezent, si nu doar o data la patru ani, atunci cand ne trezesc ei…

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »