Trisori vs. Big Brother

Magazin Salajean 28 iunie 2012 0

Inca doua generatii de absolventi trec prin furcile caudine ale examinarilor finale – unii la final de cursuri gimnaziale, iar altii dupa ce au iesit pe poarta liceului. Cum era de asteptat, la stresul firesc care apare la evaluari, mai este si doza uriasa de stres care se instaleaza asupra celor care stiu ca nu sunt bine pregatiti, ca au scaldat-o cu invatatul si care conteaza pe asul ascuns in maneca pentru a-si lua examenul. Un telefon mobil, o casca in ureche, o fituica dosita cine stie pe unde sunt prietenii in care isi pun nadejdea si in aceasta vara numerosi tineri. Fiecare spera sa reuseasca, fiecare conteaza ca nu va fi prins nici de profii de la catedra, nici de ochii electronici ai lui Big Brother.

Ce mi se pare socant si derutant este incredibila speranta si credinta a acestor adolescenti ca vor reusi sa fure examenul, sa o dea cotita pe dupa muntii Carpati si sa isi vare in buzunar niste rezultate false cu care sa porneasca in viata. Mi se pare incredibila atitudinea lor, cum la fel de incredibila mi se pare indolenta de a nu pune mana pe carte si de a te lasa in voia sortii, a fituicilor, a copiatului si a portbagajului de pile al taticului.

Cumparatul unui examen este vazut la fel de firesc de acesti adolescenti cum este cumparatul unui nou telefon mobil sau a unor toale din mall. In aceste conditii, nota de la BAC sau de la evaluarea nationala nu este decat un accesoriu estival, cu care poti sa defilezi si sa inaintezi pretentii la o vacanta in peisaj de top. Asta in cazul in care candidatilor le iese schema cu inselatul, iar nota obtinuta este de trecere. In caz contrar, este cautat pe data vinovatul, acel tap ispasitor care trebuie tras la raspundere pentru ca unei turme de tineri le-au fost platite indolenta, dezinteresul si lenea cu note mici.

Pe de alta parte, acesti plagiatori isi bat joc nu doar de ei, ci si de colegii care s-au pregatit si care au luat examenul in serios. Sigur, acesta este un detaliu care prea putin ii intereseaza, dar care cu siguranta trezeste furie si revolta in sufletul celor inselati si faultati pe fata. Numiti fraieri – ca tocilar nu mai este un termen in trend – acestia se bazeaza pe ceea ce au invatat, incercandu-si puterile de unii singuri si pastrand decenta examinarii in sine. Am sustinut bacalaureatul cu multi ani in urma, cand copiatul si furatul notei nu ajunsese la rang de arta sofisticata, ci era doar accidental. Nu vreau sa stiu ce este in sufletul unui elev bun, care a muncit pentru examen, dar care este trisat, furat si intrecut la rezultate de unul care s-a bazat pe dotari artificiale si nu pe cunostinte. Nu vreau sa cunosc umilinta si frustrarea acelui copil, intrucat este mai mult ca sigur enorma. Si nici nu vreau sa accept ca fenomenul national de examen fraudat va continua bine mersi si in anii urmatori, dar, din pacate, aceasta este realitatea in care ne invartim. Astept, totusi, sa vad cata eficienta vor avea camerele video amplasate in salile de examinare, inainte de a-mi formula o concluzie. Pana atunci, stau si contorizez elevii eliminati din examen din cauza ca au calcat pe bec. Si seria trisorilor a inceput sa se dezlantuie…

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »