(Sub) Media bunului simţ

magazinsalajean 16 iulie 2012 0
(Sub) Media bunului simţ

După zbuciumatele rezultate obţinute la bacalaureat de candidaţii care au trecut prin probe ca prin furcile caudine, a fost rândul absolvenţilor de gimnaziu să iasă la rampă şi să defileze cu mediile şi cu admiterea în licee. Şi absolvenţii Sălajului au defilat la greu. Unii au avut cu ce, mediile fiind cât se poate de frumoase, alţii au defilat cu nişte scoruri penibile şi groteşti. Încă o dată, ne este dat să vedem adolescenţi care intră în ciclul liceal cu note de 3 şi 4, adică pur şi simplu ajung în clasa a IX-a fără niciun stres şi fără nicio oboseală. Nu a fost nevoie să înveţe, nici din bun simţ faţă faţă de prpriile persoane, faţă de dascăli şi părinţii care i-au ţinut 8 ani în şcoală, şi nici nu au dat doi 2 lei pe materia de examen. Acestor “miserupişti” de prim rang li se pare total inutil să ştie efectua nişte operaţii matematice ori să cunoască “puntea măgarului”, când foarte uşor se pot ei înşişi complace în nişte urechiaţi veritabili. Capul nu-i duce la mai mult, iar urechile respective sunt nişte trofee cât se poate de binemeritate. La fel stau lucrurile şi în cazul notelor de la Limba română, de parcă noua generaţie de boboci nu consideră de minim bun simţ cunoaşterea limbii poporului din care face parte. Argoul şi jargonul, presărate cu limbajul şi obscenităţile de cartier sunt la ordinea zilei şi ies atât de des şi cu o şocantă lejeritate din gura adolescenţilor, încât nici perlele din lucrările scrise nu mai sunt ce erau odată. Acum, la vederea/citirea lor, dascălii nu pot decât să le sancţioneze prin note execrabile, iar părinţilor şi terţilor spectatori nu le rămâne decât să se ruşineze de prostia, tupeismul, indolenţa şi nesimţirea viitorilor boboci. Nesimţire care este – din păcate – crasă şi cruntă, iar situaţia este cu atât mai gravă cu cât statisticile ultimilor ani indică o degenerare a lucrurilor cu fiecare generaţie care dă cu fruntea de grinda examenelor. În plus, când te gândeşti că aceste generaţii sunt cele care vor asigura viitorul şi vor trebui să îi întreţină/susţină pe actualii adulţi, îţi vine să-ţi iei lumea-n cap şi să pleci departe, fără a te mai întoarce. Cel puţin, nu în acest secol, nu atâta vreme cât Învăţământul românesc este un preş numai bun de şters picioarele atât pentru mulţi elevi, cât şi pentru cei care schimbă legea, algoritmii, normele şi metodologia după cum bate vântul şi după cum îi taie capul. Peste toate, pluteşte precum o cireaşă de pe tort eterna şpagă, mită, fiţuică şi copiuţă care are menirea de a-i înlesni adolescentului trecutul unui examen. Cu alte cuvinte, practica mârşavă are rolul precis de a-l ajuta să intre în maturitate furând, minţind, trişând, fraudând, eludând un sistem care ar trebui să îl scoată din şcoală om, dar din care adolescentul bezmetic iese doar un infractor. Miopia în acest caz nu mai este a adolescentului, după cum scria Eliade, ci a tuturor acelora care se fac că nu văd (pentru a câta oară, oare?) cum se prăbuşeşte unul din pilonii unui popor – Educaţia – şi care încurajează tacit acest lucru, închizând când un ochi, când altul.

Mihaela Moldovan

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »