Si eu vreau sa fiu presedinte!

Magazin Salajean 17 aprilie 2007 0

Oarecum inexplicabil, in ultimele sondaje de opinie date publicitatii, presedintele Partidului Noua Generatie, Gigi Becali, apare ca fiind considerat cel mai sincer politician roman al momentului. Mai mult, situat la doar cateva procente in spatele presedintelui Traian Basescu, ca intentie de vot, latifundiarul este pseudo politicianul cu cea mai spectaculoasa crestere in sondaje din ultimii ani. Situatia ca atare nu trebuie privita cu dezinteres, in conditiile in care fenomenul Becali bantuie tara, ajungand pana in cel mai ascuns ungher. Se poate spune ca, deja, gluma se ingroasa…

Faptul ca Gigi Becali penetreaza topul celor mai de incredere politicieni romani, suflandu-i in ceafa presedintelui Traian Basescu, la inceput, a fost o chestiune privita cu ironie de catre analisti. In fapt, situatia reliefata de sondaje anunta esecul campaniilor de comunicare ale clasei politice nationale si triumful comunicarii directe, fara strategii sofisticate sau repetitii interminabile in fata oglinzii. Mai in gluma, mai in serios, analistii politici cred ca Traian Basescu este imaginea lui Gigi Becali ajuns in functia de presedinte. Mai departe, putem considera foarte usor ca latifundiarul a preluat din mers ideologia politica a lui Vadim Tudor, pe care a perfectionat-o in biroul sau, fara sa beneficieze de vreo diploma de excelenta din partea Universitatii de la Harvard, dupa care a transpus-o peste imaginea lui Traian Basescu. Pare un lucru extrem de complicat, insa totusi simplu si, mai grav, cat se poate de real. De fapt, marile reusite au la baza elemente simple, clare, precise. Ei bine, diferenta dintre cele trei stiluri este aceea ca Vadim Tudor este un personaj cult, Traian Basescu este destul de spontan, cu un extraordinar simt al maselor, in timp ce personajul nostru, in speta Gigi Becali, este complet neprelucrat, necizelat.

Este pur si simplu frustrant sa-l vezi cum creste in sondaje, incercand sa inchege doua cuvinte. In mod cert, substanta mesajelor lui Becali este net inferioara, calitativ, celor emanate de Vadim Tudor sau de Traian Basescu. Insa, poate tocmai lipsa prelucrarii lor, coroborat cu lacunele din strategia sa de imagine, ii aduc acestuia atributul sinceritatii. Este o sinceritate in forma bruta, care se digera foarte greu in randul intelectualilor, dar mestecata usor de marea masa a electoratului. Oricat ar parea de ciudat, datorita felului sau de a fi, Becali castiga tot mai multa simpatie si voturi.

Desigur, daca este sa facem o analiza cat se poate de profunda, echipa de fotbal Steaua a contat, si ea, foarte mult in ecuatia data. De asemenea, gesturile sale umanitare au imnuiat si, bineinteles, au miscat sufletele celor multi, care inca mai stau cu mana intinsa pentru a primi ceva fara sa miste un deget.

Asa stand lucrurile, din nefericire, romanul incepe sa creada tot mai mult in aceasta imagine si, intr-o forma sau alta, pune nivelul sau scazut de trai pe seama actiunii politice a celor ce conduc, azi, Romania. Un lucru suficient de trist pentru a nu mai pomeni – cel putin pentru o buna bucata de timp – acest nume: Gigi Becali. Si, dupa cum se exprima pe teren, cred ca nici Steaua nu mai merita prea multa atentie.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »