Sălile de sport, moftul guvernanţilor

Magazin Salajean 2 iunie 2011 0

Zalăul, un oraş obscur şi cunoscut până nu demult doar pentru gradele renumitei pălinci, a scos, şi nu doar o dată, mari valori pe scena sportului românesc şi internaţional. Ultima dintre acestea este echipa de volei masculin Remat Zalău, care a câştigat, în urmă cu o lună, al doilea an consecutiv, titlul de campioană a României. Asemeni Cenuşăresei din poveste, echipa a progresat, s-a ridicat şi şi-a făcut un nume în ciuda condiţiilor materiale modeste puse la dispoziţie de administraţia locală. O sală de sport de până la 1.000 de locuri, cu un tavan prin care picură ploaia, cu podea deteriorată, fără aer condiţionat, fără instalaţii performante de transmiterea datelor şi cu un sistem precar de încălzire.

Sportivii care au participat zilnic aici la antrenamente, în special cei de la lotul de volei şi fetele din echipa de handbal, neavând altă alternativă de pregătire, au acceptat condiţiile oferite şi au răzbit prin multă muncă, trecând peste micile inconveniente. Dacă însă aceştia s-au adaptat la posibilităţile pe care le oferă un oraş de provincie, uitat de lume şi de parlamentari, europenii nu sunt pe atât de îngăduitori şi vin cu o serie de pretenţii asortate derulării competiţiilor de Champions League sau CEV, la care oficialităţile zălăuane au părut destul de receptive.

Modernizările care se impun suntdeja incluse în plan şi se vorbeşte că pe perioada a doi ani Sala sporturilor din Zalău va fi în lucru, pentru a putea răspunde noilor reglementări. Fără doar şi poate ca la orice lucrare de reabilitare, modernizare şi extindere fondurile necesare sunt greu de procurat. La sumele consistente ce vor fi puse în joc dacă s-ar mai adăuga încă ceva s-ar putea ridica din temelii o sală nouă, măcar de calibrul celor din Baia Mare ori din Cluj, spaţiu cu care nu ne-am face de râs în competiţiile europene. Dar, din păcate, numai de aşa ceva nu se discută, deşi sportul sălăjean are performanţele sale şi o astfel de solicitare ar avea susţinere. Ori nu e cine să ne promoveze în Guvern, ori unora prea puţin le pasă de Zalău. Important e că le-a păsat de satele în care sportul nu reprezintă nimic, dar unde s-au aruncat bani în vânt pe ditamai mastodonţii care au toate şansele să ajungă pustii. Oare de ce?

Cum putem scoate din joben pe timp de criză veşti de genul celei care a fost lansată în această primăvară, că în Sălaj vor mai fi construite 17 baze sportive şi se vor aloca bani pentru finalizarea a 15 săli de sport. Cum pot parlamentarii noştri să susţină că e necesară construirea atâtor săli de sport într-o serie de comune, când reşedinţa de judeţ este prima care ar avea cea mai mare nevoie de un astfel de imobil? Cum putem arunca pe apa sâmbetei banii cetăţenilor, când ştim cum se face sportul la ţară, câţi copii au mai rămas să înveţe acolo şi câte comasări se preconizează. Cum putem să gândim construirea sălilor, când nu avem cum ajunge la ele? Era mai important ca prima dată să ne asigurăm că prin sate sunt asfaltate uliţele, că s-au finalizat lucrările la reţeaua de apă şi canalizare, şi mai apoi să dai de lucru altor constructori. Este inadmisibil să susţii că sălile de sport de la ţară sunt utile nu doar orelor de educaţie fizică ci şi petrecerii timpului liber al tinerilor, care nu au prea multe posibilităţi de distracţie în mediul rural. Hai să fim serioşi.

Nici unul dintre feţii frumoşi care au ales să stea pe-o terasă la bar (din sat) nu se va extazia că s-a construit o sală de sport, nefiind tentat de mişcare.

Cei care se împăunează cu aceste realizări, cei care au militat pentru ele şi strigă în gura mare câte fac pentru popor, vor să-şi justifice activitatea şi să-şi atragă noi adepţi la viitoarele alegeri. Dar cum satele noastre sunt tot mai îmbătrânite şi pensionarii nu fac sport, aleşii sălăjeni au intrat pe o pistă greşită. Singura variantă plauzibilă de reîntinerire ar fi a celor tuciurii, care, însă, având sânge nomad, nu vor fi atraşi să facă mişcare într-un spaţiu restrâns. Aşa că, şi din acest punct de vedere, sălile de sport nu se justifică. Şi până la urmă, constatăm că de banii poporului, sugativaţi de companiile de stat şi firmele constructoare, se va alege praful.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »