Reflectii profesionale

Magazin Salajean 12 octombrie 2006 0

Vorbeam intr-un editorial trecut despre starea invatamantului romanesc. Am sa vorbesc si astazi, deoarece, ceea ce se intampla in acest domeniu, declarat de catre oficiosii nostri – prioritate nationala, este absolut strigator la cer. De ce spun acest lucru? N-am sa ma leg de salariile profesorilor, care tot incearca, fara rost, se pare, de cativa ani, sa-si mareasca putintel drepturile salariale, ci de un subiect mai delicat, cel privitor la baza materiala, in foarte multe cazuri, din pacate – deplorabila, a institutiilor de invatamant. Banci stricate, table sparte, harti vechi de cand e lumea si pamantul, sunt numai cateva exemple care pot fi date. Da, am inteles ca anul acesta, cati bani s-au pompat in invatamant, nu s-au pompat de cand se stie, insa…cu toate acestea, acei bani ajung poate atat cat sa se inchida gura vreunui director de scoala, pentru cateva banci care sa umple o clasa. Dar restul? Daca pana deunazi era costisitor sa faci o facultate, mai nou te costa scump la buzunar si invatamantul primar, si asta in conditiile in care invatamantul de stat este gratuit. Am spus gratuit? Trebuie sa rectific, este poate mai scump decat cel particular! Lipsa dotarilor materiale ii conduce pe parintii, care isi vad copiii stand in banci in pozitii nu tocmai confortabile, pentru ca acestea stau mai mult decat cas, la cheltuieli foarte mari. De cele mai multe ori parintii se apuca si cumpara ei banci si alte materiale atat de necesare actului educativ, pentru ca, nu? decat deloc…Totul e bine si frumos, insa nu toti parintii isi permit acest lux, as putea spune, care ar trebui facut pe cheltuiala statului, ca doar de aceea i se spune invatamant de stat gratuit. Ce fac acestia? De fapt, au de ales? Mandria parintelui este mult prea mare pentru a nu pune si el mana la constructia viitorului…Este un lucru anormal ceea ce se intampla, si totusi se practica. Nu are sens sa ne mai intrebam cat va tine situatia aceasta, pentru ca la cum merg lucrurile in tara noastra, poate vom ajunge si noi peste…cine stie cat timp, sa oferim copiilor nostri conditiile de care au nevoie pentru a invata. Sau poate ca vom avea parte de invatamant particular doar, si in acest caz, altfel vor sta lucrurile. Ne invartim, practic, intr-un cerc vicios, din care nu se vede…nici macar luminita de la capatul tunelului…

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »