Reabilitarea lui Ceausescu de dragul Georgiei

Magazin Salajean 29 august 2008 0

Cine a urmarit cu atentie proza tiparita in ziare sub porecla de articole gazetaresti si palavrageala nesfirsita de la televiziuni va fi ramas surprins de proportiile neobisnuite date aniversarii a patruzeci de ani de la invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia. Sa admitem ca spatiul urias dedicat retrospectivei unui moment demult devenit istorie s-ar explica prin cifra rotunda, desi, in urma cu zece ani, la implinirea a treizeci de ani, aniversarea n-a beneficiat de atita taraboi. La noi insa, rememorarea momentului s-a definit printr-o elogiere a gestului de independenta fata de rusi asumat de Nicolae Ceausescu. E drept, ici-acolo s-au dat in stamba si celebrele clisee postcomuniste despre interesul propriu al fostului presedinte de a lua atitudine fata de invazia trupelor sovietice. Un cliseu dovedind inca odata cit de saraca e in materie de viata mintea anticomunistilor de serviciu. Intr-adevar, razvratirea lui Ceausescu fata de rusi si-a avut temeiul in interesul personal de a-si intari simpatia populara si, prin asta, de a-si consolida puterea. De la Iulius Cezar incoace nici un conducator nu intreprinde ceva in plan istoric exclusiv de dragul poporului sau. Intotdeauna conducatorii de popoare, prin toate diferiti de poetii romantici, intreprind actiuni care raspund propriului interes. Important e insa ca acest interes sa corespunda interesului national. Henric al VIII-lea a rupt Anglia de sub autoritatea Papei pentru a se putea casatori cu tiitoarea. Acest interes nu numai personal, dar si sexual, a fost in acord cu interesele Angliei. Si azi, cind Anglia beneficiaza de o biserica proprie, nimeni nu mai spune ca ea a fost rezultatul unui interes personal. In cazul lui Ceausescu din 1968 interesul personal a corespuns interesului national. Si acesta e singurul lucru important in aprecierea pozitiei adoptate de Romania in conflict cu pozitia celorlalte tari socialiste. Exceptie facind aceasta precizare, jurnalistii romani au apreciat cum se cuvine pozitia Romaniei din august 1968. S-a mers pina acolo incit s-a dat cuvintul unor lideri de partid si de stat de la vremea respectiva pentru a-si aminti momentul. Daca ne gindim la hulirea fostilor lideri de catre presa noastra libera si independenta, mai ca-ti vine sa te crucesti. Sa fi devenit brusc robotii anticomunismului de serviciu nostalgici ai perioadei ceausiste? Sau sa-si fi dat seama, in sfirsit, ca a venit momentul unei abordari lucide a anilor anteriori prabusirii comunismului, dind curs regulii ca trecutul nu mai trebuie folosit in interesul prezentului? Nu, nu e vorba de nimic din toate acestea.

Dispozitivele anticomuniste din presa noastra au tratat corect momentul august 1968 tot sub semnul rescrierii trecutului in interesele prezentului. Aniversarea a coincis cu intimplarile din Georgia. Si pentru ca, in cadrul marii manipulari planetare, actiunea Rusiei de acum a fost infatisata ca o reeditare a interventiei URSS in Cehoslovacia, tonomatele americane din presa noastra au simtit nevoia unei reconsiderari a gestului facut de Nicolae Ceausescu. Desi rescrierea trecutului in interesul prezentului, abordarea lui august 1968 in presa noastra a fost un lucru bun. Ca dovada ca si manipularile pot duce uneori la reflectari corecte ale adevarului.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »