Povesti cu oratori, retori si limbuti

Magazin Salajean 17 august 2007 0

De o bucata de vreme incoace, Salajul a ajuns sa fie trecut ba in lung, ba in lat de figurile poltice pe care le vedem la televizor, intrecandu-se in declaratii uimitoare si promisiuni la fel de roz. In acelasi stil menit sa ia ochii si sa suceasca mintile se comporta politicienii si cand ajung pe plaiuri salajene, indiferent ca sunt de dreapta, de stanga ori din grupul celor care schimba hainele dupa cum bate vantul cel bun.

Salajul s-a trezit cu promisiuni frumoase si povesti multe, cat sa umpli cateva carti, de fiecare data cand au ajuns aici ba un agricultor de la Bucuresti, ba unul mai educat, de-si zice ministru, ba vreo autoritate inteleapta care sta bine la protectia mediului, si lista celor care promit multe si deloc marunte poate continua.

Judetului i s-au spus, pe rand, basme cu aductiunea de apa de la Gilau, dupa care sunt insetati oamenii, apoi cu niste fonduri din care sa se faca una, alta in domeniul mediului, basme cu o punguta cu vreo doi bani care sa ajunga la reabilitarea drumurilor si, uite asa, miturile astea superfantastice au decurs unul din altul la nesfarsit.

Spunem mituri, pentru ca promisiunile cu care au venit alde politicienii sa ne imbuneze, sa ne cucereasca si sa ne fure inimile au ramas mai bine de trei sferturi la stadiul de vorba multa, goala ce umfla saracia omului.

Din toti banii fluturati, la nivel declarativ, fireste, prin fata salajenilor s-a ales pulberea. Sau, mai bine zis, nu s-a ales nimic, ca doar nimic nu a ajuns de la Bucuresti in judet. Durerea cea mai mare este la infrastructura, din cauza ca gropile din drumurile Salajului sunt simtite de toata populatia lui, cu mic, cu mare, indiferent ca au masini de lux sau ca folosesc mijloacele de transport in comun.

Cum, pe plan local, banii din propria punguta nu ajung decat pentru carpeli, este lesne de inteles de ce povestile cu iz de finantare ne gadila atat de placut urechile si ne dezumfla la fel de rapid cand ne lovim cu capetele de realitate.

Sigur ca nu le poti cere politicienilor sa renunte la brasoave. Ar fi inutil, atata vreme cat, prin definitie, un politician are basmele si snoavele si minunile astea ce tin destul de mult de retorica in sange. Sa-i faci sa-si respecte cuvantul dat este, iar, un lucru ce tine de acelasi domeniu al fantasticului, avand in vedere ca politicienii actioneaza doar colectiv. Adica promit in numele celor de-o culoare cu ei, ca apoi sa dea vina pentru nerealizari pe cei colorati altfel. Ca urmare, ar trebui, probabil, ca masa mare a populatiei sa convinga niste multimi mai mici sa respecte niste promisiuni ce ar aduce beneficii pentru – surpriza! – masa mare de la inceput. Cum, insa, nu toti avem calitati persuasive de orator, retor si limbut, adica de politician, este greu de imaginat o asemenea poveste cu talc. Nu?

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »