Portita de scapare

Magazin Salajean 17 septembrie 2007 0

Trista zi de vineri pentru Zalau si pentru romani, cand 41 de suflete au ramas in voia sortii dupa ce blocul in care locuiau a fost distrus de o explozie. Trista intamplare, ce dovedeste inca o data ca este greu sa fii roman in Romania, roman care se agata doar de ziua de maine si de cea de poimaine si nu poate gandi in perspectiva nici macar pana la sfarsitul de saptamana. Trist roman – acela care nu are valoare bunului asigurat, care se teme sa-si incheie o astfel de polita de asigurare pentru ca, vezi, Doamne, ar fi scumpa, dar care in momentul cand este lovit de soarta, se trezeste ca ramane doar cu hainele de pe el.

Oricat de dureros este acest adevar al fricii de asigurare, el ne apartine, este o tara pe care o purtam cu noi si pe care o ascundem prin colturi de constiinte. Fie ca este vorba de masina, de locuinta sau de asigurari de viata, romanii le privesc ca pe un moft pe care UE tine cu tot dinadinsul sa ni-l bage pe gat. Ca sa nu-l inghita, majoritatea romanilor inventeaza si scuza perfect plauzibila mereu: nu sunt bani. Polita este scumpa. Nu este de unde.

Cam acestea sunt, cu variatiuni, fireste, pretextul sablon care le da unora dintre noi iluzia ca au scapat. Din pacate, scapatul acesta inventat peste noapte ii face sa plateasca inzecit exact cand nimeni nu se asteapta. Ce economisesti intr-un loc, pierzi in altul dublu sau triplu. Iata o realitate de care romanii dau cu fruntea abia in ceasul al 12-lea, cand nu mai este nimic de facut.

Cum lucrurile nu sunt independente, cum par la prima vedere, ci se tin lant, romanii ce ignora asigurarea si importanta ei ignora, inconstient, si valoarea lor ca oameni. Cu toate ca pare ciudata catalogarea pe care o fac vesticii cand vine vorba de sistemul de asigurari obligatorii si desi inseamna, intr-adevar, niste sume de bani puse intr-un cont tocmai cand ai nevoie de ele in alta parte, asigurarea da cetateanului dreptul sa stie ca in caz de urgenta, undeva ii este asigurata o portita de scapare. Si, cu regret, trebuie admis ca macar o data in viata, am cautat fiecare din noi aceasta portita cu disperarea celui care se vede sustinut doar de un fir de par.

Nu vrem sa ne erijam in scamatori ce fac lobby pentru companiile de asigurari, ci doar sa tragem un semnal de alarma unei multimi imense de oameni ce stau in fata sortii fara a fi inarmati. Cineva spunea deunazi ca pentru a nu te lua viata pe nepregatite, este bine sa arunci ancora cum trebuie. Poate romanii ar trebui sa inceapa sa faca asta asigurandu-si bunurile. Ne referim la tot ce inseamna bun intr-un ev nou si modern care nu este neaparat si stralucit. Pentru ca, vorba aia, evul este cum este si ca dansul suntem noi.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »