Pomeni cu iz de mucegai

Magazin Salajean 26 septembrie 2011 0

Laptele si cornul este de mult o poveste cu iz de mucegai. Demersul, foarte generos initiat de guvernanti in urma cu cativa ani, a fost, la data respectiva, bine receptat de parinti si de copii. Acum, nici macar autoritatile judetene nu mai vor sa auda de el, pasand responsabilitatea gestionarii acestuia pe umerii administratiilor locale.

Pe de alta parte, nici bine nu a inceput noul an scolar ca deja produsele de panificatie si lactate pentru elevi au ajuns la cosul de gunoi. Cei mici, precum au dovedit si in anii trecuti, nu sunt deloc impresionati de suplimentul alimentar acordat pentru ei de Guvern. Nu au nevoie de lapte si corn, si prin urmare produsele sunt colectate de varii persoane care le gasesc intrebuintare.

Sa spunem, asa cum admitea si un oficial de la nivel de judet din domeniu, ca ceea ce ramane este dus acasa de femeile de serviciu din scoli, pentru a nu se arunca. In urma cu cateva zile, sacosa unei femei care a intrat in magazinul in care-mi faceam cumparaturile, era ticsita cu cornuri si triunghiuri cu lapte. Oprobiul meu s-a indreptat in acel moment nu spre femeia cu produsele, ci spre copii, parinti si profesori. Ori mai degraba, spre guvernanti.

In prima faza este greu de inteles de ce, pe timp de criza, refuzam, cu neobrazare, aceste alimente. Li s-a facut acru copiilor de atata corn si lapte si ar vrea altceva? Sunt destui care nu primesc nimic si ar fi fericiti sa li se intinda un corn si un lapte. Cu certitudine, cea mai mare vina este a parintilor care isi invata odraselele mofturoase si risipitoare. Acesti parinti ar merita sa fie trasi la raspundere, pentru ca statul cheltuieste banii publici in folosul copiilor lor, in timp ce ei decid sa refuze alimentele primite.

Si, cu toate ca fenomenul a ajuns la urechile mai marilor natiunii, acestia au lasat programul sa continue, desi sunt convinsi ca se face risipa. Modul in care sunt utilizate fondurile la care contribuim cu totii nu ne este indiferent. Cei care stau nepasatori, acum cand suntem, atat de saraci, lasand avutia statului sa se piarda, merita cu varf si indesat sa fie trasi la raspundere.

Guvernantii sunt datori sa gaseasca modalitati pentru ca banul public sa fie utilizat cu masura, fiind si ei retribuiti din acelasi sac comun. Ar putea foarte bine sa reduca aceste costuri, informandu-se unde se refuza laptele si cornul si, acolo, sa sisteze aceste pomeni. Dar oare nu se gaseste nimeni sa-i ia la rost?

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »