Politichia muzicii

Magazin Salajean 29 mai 2012 0

Dincolo de grandoarea manifestarii prilejuite de editia din acest an a concursului Eurovision, gratie unei organizari demne de toata lauda, romanii nu s-au ales nici macar cu praful de pe stele. Desi reprezentanta noastra, Mandinga, parea cotata intre favorite, nu a adunat numarul necesar de voturi pentru a fi pe podium si nici macar nu a reusit sa se situeze intre primii zece clasati. Motivele pot avea mai multe radacini, pornind de la emotiile invocate de artista noastra, dar care, hai s-o spunem pe cea dreapta, le-a avut fiecare concurent, pana la valoarea si impactul altor piese. Cei care, din patriotism local, s-au asteptat la un miracol, chiar si dupa evolutia suedezilor sau a bunicutelor din Rusia, au inghitit in sec, caci solista noastra a palit amarnic. Ritmul latino, fusta fluturata si vocea blanda nu au impresionat prea mult, lucru la care s-a adaugat si faptul ca in finala, evolutia sa a fost programata taman la mijlocul show-ului. Mandinga nu s-a imprimat pe retina si nu a facut sa le tiuie urechile votantilor, practic, nu a fost ceea ce cautau spectatorii si telespectatorii din intreaga Europa a anului de gratie 2012. Cei care au mizat pe votul romanilor din Spania si Italia, ori a tarilor invecinate au calculat gresit sansele de castig a romancei, pentru ca nimeni nu a facut gesturi gratuite. Doar unii vecini ne-au acordat puncte, si asta numai intr-o anumita masura, cei mai multi insa, nu au mers pe principiul votul de la vecin, platit cu votul pentru vecin. In cazul lor, poate ar fi nimerit sa ne intrebam, in baza carei politici am cazut de pe piedestal, atat de mult incat nici sarbii, nici bulgarii, nici ucrainienii nu ne-au dat credit? Suntem probabil vazuti un neam de coate goale, o tara de care lumea nu are atat de mare nevoie precum are de cele pe care le-a votat. Stim ca in Europa nu avem statut de tara cu putere economica si nu oferim credit din punct de vedere al stabilitatii. Mai rau, purtam stigmatul unor fapte, parca intrate in repetitivitate, ale unor confrati certati cu legea, pentru care toti ceilalti, vom plati mult si bine oalele sparte. Imaginea generala lasata de romani prin Europa cu siguranta a cantarit cel mai mult in simpatia de care aveam acum nevoie. Spun asta pentru ca au fost multi concurenti care au castigat numai datorita bunei impresii lasate in lume de poporul lor, cu toate ca, in cazul unora, valoarea artistica de pe scena a fost nula, interpretarea si linia melodica nu s-au ridicat la nivelul celor de pe primul loc, ba chiar, nimeni nu a inteles nimic din textele cantecelor, ele fiind interpretate in limba tarii pe care o reprezentau. Zarurile au fost aruncate – acum putem spune ce vrem – dar ele se potrivesc ca o manusa cu politica generala. Miezul lucrurilor ar trebui cautat insa nu in afara, nu pe scena de la Eurovision si nu in emotiile Mandingai. Miracolul de care aveam nevoie putea fi gasit pe plaiurile noastre mioritice, in mana celor care ne conduc. Solutia ar putea rasari din mana celor care, peste cateva saptamani, vor incepe sa puna in practica mii de promisiuni, in felul in care vor sti sa schimbe fata acestei tari asa cum promit. Fata si obrazul patat, pe care nici apa, nici muzica nu-l spala, ci onoarea, cinstea si omenia, care pe vremuri ne erau cei mai buni prieteni. Dar am fi prea naivi s-o credem si pe-asta, caci prea de multe ori ni s-a promis minunea schimbarii. Asa ca sa ne bucuram si de-acest loc 12 al Mandingai, pentru ca schimbarile si viitorul ne pot aduce, un loc si mai dosnic.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »