Politeturi de Zalau

Magazin Salajean 6 august 2007 0

Fara a vrea sa filosofam si sa ne erijam in experti ai acestui domeniu, va spunem ca ne-a cam dus gandul in ultima vreme la expresiile acelea intrate deja in repertoriul uzual si care spun ca Punctualitatea e politetea regilor si ca Fara cei 7 ani de acasa nu trebuie niciodata sa pleci la drum. Din pacate, faptul ca sunt cunoscute nu face ca expresiile sa fie puse si in practica, iar asta este un lucru de care ne izbim cu totii. Ba ne izbim si de coatele ascutite pe care le indreapta catre societate unii care gasesc in agresivitate si proasta crestere modalitati numai bune de a-si face loc intre restul chiar daca nu este cazul. La o prima privire, probabil aceasta analiza poate parea superficiala unora dintre noi, dar daca este sa trecem dincolo de fatada fragila de europeni cu acte in regula pe care personaje care de care mai deocheate tin sa o afiseze neaparat, situatia va fi oricum, numai roz nu.

Sa ne gandim la sistemul de relationare dintre public si functionarii din Romania sau dintre client si angajat si deja este suficient pentru a nota sub 5 felul in care se desfasoara lucrurile. Acolo unde ar trebui sa existe o amabilitate nemteasca nu gasim decat un dialog imprastiat, in care refuleaza nervii si sictirul in care se complace cat o parte, cat cealalata. Pentru ca da, ca in orice conflict, vina priveste amandoua partile. Cum este aruncata o replica mai taioasa dintr-o parte, cum opusul renunta la rolul de partener de dialog pe care il are si trece si el in extreme, ripostand dupa cum ii vine mai la indemana si la gura.

Nu vrem sa se intealga ca am propovadui biblicul gest de a intoarce si celalalt obraz pentru ca, in toate situatiile, clientul nostru ramane stapanul nostru, dar vorba buna si calma a dat intotdeauna mai mult castig de cauza celor care au stiut sa o manuiasca drept arma si scut.

Din pacate, cum nimeni nu vrea sa se arate dispus sa incerce calea comunicarii corecte, majoritatea dialogurilor dintre romani se lasa cu iritarea si agasarea cel putin a unuia dintre actori. In acest caz, sigur ca nici rezultatul convorbirii nu este cel scontat si totul degenereaza pana cand din politete si amabilitate nu mai ramane nici urma macar.

A doua problema pe care am vrea sa o lamurim este faptul ca nu poti da vina pe vreme, canicula si stres pentru comportamentul si limbajul antedeluvian de fiecare data cand grosolaniile dau pe dinafara. Vina trebuie cautata in propria persoana si asumata cel putin in ultimul ceas, daca vrem sa mai existe o speranta care sa nu lesine ultima. Sigur ca nu este usor sa-ti asumi vina si nervii cand ai motive bine creionate de genul si seful a strigat sau si ghiseista mi-a aruncat factura in fata, dar buna cuviinta se invata la orice ora, iar cei 7 ani de acasa se pot readuce pe tapet. Daca nu merge, probabil Distonocalmul va fi luat pe post de Tic-Tac sau mentosane cand ne va fi lumea mai draga.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »