Piedestalul timpului

Magazin Salajean 15 iunie 2012 0

Nu este o noutate pentru romani, si poate multe alte popoare au drept meteahna, faptul ca nu-si stiu aprecia si promova adevaratele valori. Cazul fericit al trezirii din somnul indiferentei este totusi momentul cand oamenii de exceptie trec la cele vesnice. Atunci, cu multa patima, aducem pe tapet faptele si gesturile pe langa care am trecut mult prea nepasatori. De ce oare, nu putem face acest lucru atata vreme cat cei pe care-i apreciem sunt in viata, alaturi de noi? De ce nu putem sa le spunem cat de mult le suntem recunoscatori pentru realizarile, munca, sprijinul, gandurile si simtirile lor? De ce nu stim sa le multumim si sa ne consideram norocosi ca-i avem printre noi, ca suntem contemporani cu personalitati de marca si ne dezmeticim sa strigam in gura mare abia dupa ce mor ca au fost oameni de exceptie?

Am putea spune ca o situatie asemanatoare se petrece in aceste zile la Zalau. Profesorul Iuliu Suciu, cel care a pasit intr-o lume cu mult diferita de cea in care a trait pana marti, 12 iunie, a fost printre cei de care se putea vorbi mult mai mult in Salaj, si nu numai. Pornind de la calitatile sale de om cu O mare, pana la cele de dascal desavarsit si exceptional scriitor. Sfaturile si invataturile sale au obladuit multe generatii de elevi, dar si de tineri, ori mai putin tineri, scriitori si poeti. Prezenta sa in mediile literare a fost o garantie a reusitei, echilibrului si bucuriei. Prin intreaga sa viata si activitate a contribuit incontestabil la descoperirea si promovarea nenumaratelor valori si talente ale Salajului. Nu in cele din urma, poate prea putin cunoscut de salajeni, a fost si faptul ca profesorul Iuliu Suciu s-a aflat, dupa Revolutie, vreme de o jumatate de an, in scaunul de primar al Zalaului, fara a primi vreo recompensa financiara.

Meritele unor astfel de oameni sunt pomenite de cele mai multe ori cand ei nu ne mai aud. In schimb, stim sa ne facem sonori cu multi altii care fie sunt pe val in viata politica, fie sunt vedete ale lumii mondene. Pe acestia stim sa-i analizam, ii sucim pe toate fetele, le cunoastem si numarul de la pantofi, masina cu care se plimba, amantele pe care le schimba, ori minciunile pe care le spun. Asta pentru ca, din nefericire, hrana cea mai consumata si digerata a multimilor contemporane este non-valoarea, ridicata la mare rang. Insa, timpul, cu siguranta, ii va repune la locul meritat pe cei care vor trai vesnic.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »