Pax Romana

Magazin Salajean 18 iunie 2007 0

Chiar daca acum cativa ani am avut anumite dubii, acum spun ca Festivalul Zilele Romane este, in mare, un lucru bun, si pentru ca, prin asemenea evenimente, putem discuta despre o promovare a Salajului. Este salutara si componenta (programatica) de atac cultural, aceea de a oferi un eveniment de amploare, cu dimensiune cultural-educativa, care poate contracara tendintele de promovare a reprezentarilor subculturale. Fie doar prin spectacolul Obarsii prezentat de Grigore Lese la Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Zalau avem un exemplu important de atac cultural. Si cu ce s-a intamplat la Atelier Z, cu Targul colectionarilor, cu lansarea de carte Prefectii Salajului, cu numarul tematic al revistei Caiete Silvane s.a. Problema, una dintre probleme, cum vreti, este de multa vreme in ce masura plebea gusta atacuri culturale. Nu are rost acum sa intram intr-o discutie interminabila despre gusturi culturale, despre implicarea institutiilor, despre cultura si administratie, daca romanitatea poate reprezenta unul dintre mijloacele prin care se poate crea un brand cultural-turistic al judetului etc. Simt, intuiesc, cred ca zalauanii nu au inceput, inca, sa se dea pe brazda, chiar daca la spectacolul lui Grigore Lese, de pilda, biserica a fost plina. Dar, asta nu se inseamna ca nu merita continuate toate initiativele care converg catre o re-culturalizare a salajenilor. Sunt convins ca, in aceasta epoca, a nebuniei globalizante, valorificarea culturala a obarsiilor ramane una dintre principalele cai pentru ca natiunile, comunitatile sa nu ajunga la pieire, in sensul de a sfarsi ca si simple grupuri de oameni, fara nici un liant serios, spiritual, intre ei.

Se stie ca Pax Romana (Pacea Romana) reprezinta una dintre cele mai infloritoare perioade din istoria veche. Mai ales pentru mostenirea lasata de romani, mostenire care, inca, nu a fost valorificata pe deplin. Se vorbeste despre Pax Romana ca despre administratie civilizata, organizare impecabila, despre faptul ca romanii ar fi fost primii promotori ai globalizarii (prin exportul cu forta a unui sistem politic), despre un model de structurare a raporturilor politico-militare pe spatii geo-politice largi, despre urbanizare etc. etc.

Poate nu ar fi rau, pe viitor, ca acest Festival (sau altele) sa aiba si o componenta puternica de educatie. Directa. A copiilor si a adultilor. Si a reprezentantilor administratiei publice. Prin diverse forme. Painea si circul, balciul vor ramane. Nu se prea poate fara ele. Ca si show-uri, spectacole s.a. Important – iertat sa-mi fie limbajul de lemn – este ca dupa toate astea cat mai multi dintre noi sa fie (re)atrasi de cultura, spiritualitate.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »