O lume inghetata

Magazin Salajean 1 februarie 2010 0

E frig, e ger, mon cher, de crapa pietrele in patru, iar romanii il simt pana in maduva oaselor. In primul rand, frigul se simte extrem de bine afara si nu vorbim de derdelus, ci de tara dezvelita de rusine, cu poalele in cap, care isi arata lumii intregi degeratii.

Ca din spatele unei cortine, frigul i-a scos la rampa pe oamenii strazii si i-a transformat peste noaptea inghetata in VIP-uri tv. Buletinele de stiri abunda de povesti tremurate, una mai geroasa decat alta si vorbind despre sarmani fara adapost, pe care medicii de pe ambulanta nu prididesc sa-i culeaga de prin orase si sa-i duca in adaposturi, salvandu-i, pe cat posibil, de degeraturi sau, mai rau, de deces.

Realitatea este cat se poate de deprimanta. De fapt, este o realitate de plans, jalnica. Romania si-a adunat zilele trecute degeratii precum face o tara in era razboiului.

Iar razboiul nostru este unul in care dusmanul e iarna, cu gradele ei minus, cu vantul care sufla necontenit zapada in obraji, viscolind-o pe drumuri si inchizandu-le. In vazul tuturor celorlalte state europene, cu care vrem sa fim pe picior de egalitate, ne-am mobilizat sa umplem centrele sociale cu fiecare om pus in situatia de a petrece noaptea afara. Chiar si asa, insa, am avut zece persoane decedate din cauza inghetului/geruluiviscolului in decurs de 24 de ore.

Spectacolul ridicol si extrem de trist al Romaniei inghetate se vede si in locuintele de blocuri comuniste. De parca nu am evoluat deloc dupa 89, ca intr-un deja vu al anilor comunisti, orase intregi au ramas, zilele trecute, fara incalzire din cauza lipsei de combustibil. Sau pentru ca le-a inghetat combustibilul uzinei termice. Sau din cauza ca au aparut defectiuni in sistemul de racordare la CET.

Variatiuni pe aceeasi tema, care nu inseamna altceva decat transpunerea societatii cu vreo 25 de ani in urma, cand apa calda era furnizata de doua ori pe saptamana, dupa un program extrem de bine dramuit, si cand caloriferele erau cel mult calai. Am vazut stiri care prezentau familii ce si-au mutat araguzurile in dormitor, pentru putina caldura. Am vazut oameni ce s-au inghesuit cate cinci, sase intr-o camera, pentru a se incalzi peste noapte.

Am vazut oameni care au dormit in ultimele nopti cu haine groase pe ei, cu caciuli si fulare, incat puteai sa crezi ca sunt pregatiti pentru o expeditie la Pol, daca nu erai atent la povestea stirii. Crunt. Tragic. Dureros de adevarata aceasta imagine a Romaniei inghetate, doborate de un inamic atat de comun, dar atat de surprinzator. Cand alte state stiu face fata iernii, noi suntem doborati de ger, viscol, vant si ninsori, iar in vartejul luptei deja pierdute, ne miscam in reluare, cu sangele deja vascos.

Peste toate, mi se pare ca pluteste straniu un cantec ce musteste a ironie, un cantec ramas si el dintr-o epoca ce se dorea uitata: O lume inghetata, in care veti gasi/ Numai copiii/ O lume cu mult soare, plina de bucurii, pentru….

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »